Barcazul din Mangalia ing Cristian Craciunolu

Ieșire în mare cu familia de Sf. Maria, de Ziua Marinei Române. Proprietarul și marinarii cu familiile. Remarcați detaliile de la bord, atât sarturile și luminile de poziție cât și vela latină înfășurată. Focul este pliat pe articulația bompreșului. Fiind o fotografie colorată de mână prin retuș, nu știm dacă au fost respectate culorile.

Încă din anul 1904, căpitănia portului Constanța, aflată în Mangalia, menționează mai multe barcazuri din lemn cu proprietari greci sau turci. Acestea erau folosite pentru navigația costieră și micul comerț cu portul Varna sau chiar Istanbul în sud și Constanța sau Sulina la nord.

Astfel de nave de cabotaj existau pe coasta vestică a Mării Negre încă din antichitate. La Muzeul de Istorie din Mangalia, vechiul port Callatis există o mică stelă funerară din sec. II d.C cu o navă de cabotaj ce pare a fi avut velă latină, adică același tip de velă ce îl are nava de cabotaj din preajma primului război mondial pe care v-o prezentăm în acest articol.

Planul a fost reconstituit de către dl. Kostas Damianidis și poate constitui un frumos C1 cu puțină muncă la reconstituirea velaturii și a vederii laterale.

Barcazul (vine din grecescul "varcas" prin românizare) avea următoarele caracteristici tehnice:

Lungimea: 12.55 m Lățimea: 4,1 m Pescajul: 2,4 m

Din Semaforul Dunării și Mării Negre, ediția 1920, dar și din Lista Vaselor Marinei Comerciale Române din 1935, aflăm că în 1918 la Mangalia, armatorul turc cu cetățenie română Halil Osman din Techirgiol a comandat o astfel de corabie. A fost înscrisă la Căpitania portului Constanța cu nr. 1321.

Vedere a digului din Mangalia înainte de primul război mondial. În incintă se observă un barcaz. Digul poate fi văzut și astăzi, aproximativ în aceeași formă, plus un far construit prin anii 20 ai secolului trecut.

Portul Mangalia în 1922. O corabie cu trei catarge în fundal și un barcaz gata de plecare. Se desfășoară focul. După pescaj barcazul nu pare a fi încărcat.