Fokker VIIA

FOKKER VIIA 3M

Iulie 1924 a reprezentat apariția primului exemplar al faimoasei serii F.VII, serie ce a jucat un rol mai mult decât important, în dezvoltarea aviației. Acest exemplar era un monoplan cu aripa sus (construită din lemn, înpânzit iar partea centrală acoperită cu placaj) și un fuselaj din țevi de oțel, acoperit cu pânză, cu o capacitate de 8 locuri plus 2 membri ai echipajului.

Prototipul, înmatriculat H-NACC, a fost echipat cu motor de 360 CP „R.R. Eagle", care asigura o viteză maximă de 134 km/h și pilotat de Thuessink van der Hoop, asistat de lt. Van Weerden-Poelman și mecanicul van der Broeke, a realizat un zbor de prezentare din Olanda către Indiile de est Olandeze, în cursul lunii aprilie. După acest zbor, aparatul a fost îmbunătățit, devenind modelul F.VIIA (H-NACK), cu un tren de aterizare simplificat și cu un motor de 450 CP „Napier Lion". Îmbunătățirile aerodinamice, aduse de ing. H. Grase (înlocuirea aripii pătrate cu alta eliptică de aceeași secțiune) au făcut ca aparatul să realizeze o viteză de croazieră de 150 km/h, iar cu motor „Liberty", la 157 km/h.

Au fost fabricate 42 de aparate, utilizate de către KLM, Cehia, Danemarca, Elveția, Franța, Polonia și Ungaria, iar un număr de țări l-au realizat sub licență.

În mai 1925, Anthony Fokker face cea de-a patra vizită în Statele Unite, unde cerceta piața de desfacere a produselor sale, realizate la Netherlands Aircraft Manufacturing Company, înființată în 1921. Cu această ocazie, Henry Ford s-a arătat interesat de aviația comercială (achiziționase Stout Metal Airplane Company) și pentru a stimula aviația civilă în Statele Unite, aranjează o competiție - Ford Reliability Tour (o cursă aeriană pe o distanță de 3040 km.). Pentru această cursă, Fokker trimite (în iulie) instrucțiuni fabricii sale din Amsterdam, pentru realizarea unei variante mărite al lui F.VIIA, echipată cu 3 motoare. Ca urmare, într-o perioadă de numai 8 săptămâni, șeful constructor Platz, completează primul trimotor, astfel că la 4.09.1925, ora 16, aparatul s-a ridicat de la sol pentru prima dată. Urmează un zbor demonstrativ, pentru presă, apoi avionul a fost demontat și trimis cu vaporul în Statele Unite. Pe 26.09, Fokker și-a zburat aparatul trimotor de la New York la Detroit. Prețul inițial al unui aparat, a fost de 38000 dolari, iar cel de producție, de 40000 dolari (1925). Această perioadă scurtă de realizare, a asigurat un mare succes pentru F.VIIA-3M și probabil cel mai mare triumf al Nederlandse Vliegtuigenfabrik.

Succesul modelului, a făcut ca majoritatea companiilor aeriene, să achiziționeze modelul F.VIIA-3M, iar un număr de temerari ai cerului, să realizeze zboruri de mare distanță, cum ar fi: Byrd Arctic Expedition, din 1926, aparatul fiind echipat cu schiuri (acest avion se află în prezent, expus la muzeul Ford); zborul peste Atlantic, realizat de Amelia Earhart în 1928 (aparatul era echipat cu plutitoare) sau zborul de durată efectuat de Sir Charles Kingsford-Smith, pe al său „Southern Cross" între Oakland -USA și Brisbane-Australia.

În afara modelului „A" (construit într-un număr de 116 avioane), au fost realizate: model „B" (cel mai popular și larg folosit) cu o capacitate 8-10 pasageri plus 2 membri ai echipajului, construite 74 de aparate de către Fokker și un număr nedefinit, sub licență, de către Anglia (Avro-Ten, 12 din ele fiind echipate cu motoare „Armstrong Siddeley Lynx"), Belgia, Cehia, Franța, Italia și Polonia; F.VIIA-3MS varianta de bombardament, cu racuri pentru bombe sub fuselaj și alte modificări militare, realizat sub licență în Polonia într-un număr de 21 aparate; model C-2, versiunea militară destinată US Army, cu anvergura mărită, model urmat de variantele C-2A, C-7 (1929), C-7A, apoi F-9, F-10, F-10A, F-14 și F-14A (toate aparatele americane, au fost realizate sub organizarea lui R.B.C. Noorduyn și cunoscut apoi ca Netherlands Aircraft Manufacturing Company. Din 1924 până în 1932 proiectele și construcția s-au realizat sub numele de Atlantic Manufacturing Company, Fokker Aircraft Corporation 1925 și General Aviation Corporation); modelul F.VIIB-3M (Monospar), realizat de Monospar Wing Company-Anglia și echipat cu o aripă de ST-2 (structura metalică din duraluminiu, înpânzită).

De-a lungul anilor 1920-1930, aparatele Fokker F.VII-3M au fost dotate cu o varietate de motoare, cum ar fi: „Armstrong Lynx", „Gnome-Rhone Titan", „Walter Castor" sau „Wright Whirlwind". Merită amintit faptul că la comanda F.VIIA-3M pentru R.A.F., ing. șef Grase, un excelent pilot, a demonstrat rezistența avionului și performanțele sale aerobatice, prin executarea succesivă a trei looping-uri.

S-a estimat o producție de 154 aparate F.VII-3M, iar modele F.VIII la F.XVIII, aveau la bază același trimotor. Au rămas în serviciu până la începerea celui de-al doilea război mondial.

Trimotorul Fokker și-a făcut apariția pe cerul României, odată cu zborurile companiei CIDNA (CFRNA) Compania Franco-Română, companie înregistrată la Paris, de bancherul român Aristide Blank, cu capital român și avioane înmatriculate în Franța. Aparatele erau utilizate pe ruta Paris-Strasbourg-Praga-Viena-Budapesta-Belgrad-București-Constantinopol (Istanbul), cu o bifurcație de la Praga la Varșovia, și erau exploatate de echipaje mixte, româno-franceze. Până în septembrie 1939, F.VII-3M a fost prezent pe aerodromurile românești, doar exploatat de alte companii aeriene cum ar fi: LOT-Polonia, din 9.5.1930; CSA-Cehia, din 20.6.1930; Italia, din 19.9.1937 și Malert-Ungaria, din 17.12.1937. După evacuarea materialului polonez, din septembrie 1939, către România, un număr de 3 aparate F.VIIB-3M (produse în Polonia) au fost preluate de armata română, și din evidențele militare și cele fotografice, avioanele au fost folosite pentru transportul materialelor, munițiilor sau al răniților. Două aparate au fost folosite, în paralel, de către compania LARES, până la terminarea războiului. Cele trei aparate erau:

SP-AMH cu numărul de fabricație 1, iar cel al FAR (Forțele Aeriene Române), tot nr. 1, aparatul a fost reformat la 10.5.1946, în urma incendierii la Turda.

SP-AMT cu numărul de fabricație 2, iar cel al FAR, tot 2; aparatul a fost accidentat la LARES.

SP-AOG cu numărul de fabricație 7, iar cel al FAR, 11; accidentat tot la LARES.

În raportul privind situația materialului aeronautic din 1944, este notată existența unui singur Fokker.

Din fotografiile existente, reiese că aparatele internate au zburat cu înmatriculările originale până la intrarea României în război, apoi acestea au fost camuflate în standardul epocii.

CARACTERISTICI TEHNICE

Anvergura: 21,70 m Lungimea: 14,50 m Suprafața portantă: 67,6 mp Greutate goală: 3310 kg Greutate totală: 5200 kg Capacitate carburant: 1200 l Motoare (vers. poloneza): 3x Wright J5a Whirlwind - 9 cilindri stea Viteza maximă la altitudine: 220 km/h Viteza maximă critică: 200 km/h Plafon zbor: 6000 m Raza zbor: 1200 km Distanța de decolare: 60 m