Carul suedez S

Carul suedez S

O turelă pe șenile sau un tanc fără turelă nadeta unei main fabricație ani!!! de la punerea în fabricație a unui blindat ce este și astăzi considerat ca un mare progres în domeniu: carul suedez S. Opera a inginerului Sven Berge, carul a fost încă din primul moment un răspuns foarte îndrăzneț dar și eficient la cerințele unei țări ca Suedia. Silueta foarte joasă permite camuflajul perfect într-un relief accidentat, propulsia mixtă Diesel-turbină cu gaz îi asigură o dinamică ieșită din comun, încărcătorul automat o cadență de tir de 15-18 lovituri pe minut, iar blindajul compound o protecție perfectă. Deși revoluționar, conceptul nu a fost preluat decât parțial de ceilalți mari producători mondiali de tancuri. Dar, să vedem cum s-a ajuns la acest concept.

Încă din anul 1951 s-a pus problema construcției unui blindat care să răspundă necesităților armatei suedeze. Țara cu un teritoriu relativ mare (450000 km²) pentru o populație de numai 8,5 milioane de oameni, Suedia are un teritoriu în care drumurile amenajate sunt destul de rare. Serviciul militar se bazează pe voluntari chiar și la tancuri și înghețul domnește mai bine de șase luni. Chiar dacă relieful favorizează apărarea, forțele proprii trebuie să fie mai mobile și cu un potențial ofensiv superior inamicului. Tancul trebuia să fie net superior în putere de foc, mobilitate și protecție. Trebuiau satisfăcute cereri uneori contradictorii în cadrul tandemului tanc-turelă.

Nu putem aborda subiectul fără a ne referi la bunicul său din cel de al doilea război mondial, tunul de asalt cunoscut sub numele de Sturmgeschutz (Modelism nr. 2/1992) prezentat pe larg de canalul „Discovery" împreună cu oberfeldwelul Michael Witmann. Un astfel de vehicol putea fi armat cu un tun mai puternic decât un tanc de același tonaj și putea fi mai bine protejat cu blindaj. Toate mecanismele complexe de acționare a turelei scădeau prețul de cost și permitea o productivitate sporită.

Tunurile de asalt constituiau un sprijin eficace acordat infanteriei în ofensivă și asigurau superioritatea absolută față de tancurile ușoare detașate de inamic în același scop. În momentul bătăliilor de blindate de pe Frontul de Est, germanii au trecut la utilizarea autotunurilor ca arme antitanc datorită marii puteri de penetrare a obuzelor utilizate. Adoptarea unor tunuri cu viteză inițială mare a dus la apariția Jagdpanzer-elor, ca vânătoare de tancuri specializate. Prin utilizarea unor șasie existente se obținea o armă defensivă cu caracteristici superioare. De exemplu, un tanc Panther avea un tun de 75 mm, dar un vânător Jagdpanther pe același șasiu avea un tun de 88 mm. Era mai rapid și mai ușor de fabricat. Era nevoie de mai puțină sudură, de mai puține piese turnate, de mai puțină manoperă, de mai puține subansamble electromecanice pentru rotirea turelei și pentru tir.

Era ideal pentru o economie în penurie. Nu este cazul carului S ce a fost construit pentru fi cel mai bun. În cei 40 de ani de existență, cele peste 300 de exemplare s-au dovedit a fi deosebit de fiabile și în pas cu ultimele creații ale domeniului.

Modernizările succesive au permis adaptarea unei centrale de tir, a unui pilot automat, a unui sistem automat de centralizare și combatere a avariilor, un telemetru laser, un sistem pasiv antirachetă, a extinderii armamentului de bord prin adoptarea unui tun cu țeavă lisă de 120 mm, etc. Și astfel după 40 de ani carul S rămâne o sculă ultramodernă...

Odată cum anii '90 se trece la vopsirea avioanelor în gri uniform. Conul pentru reglarea debitului de aer de la motor și antena frecvențe ultra-înalte au fost vopsite cu verde închis. Se remarcă revenirea la vechile însemne naționale, cocardele tricolore.

Acest aparat reprezintă prototipul variantei aer-sol, și este primul MiG modernizat în România ce a efectuat primul zbor oficial. Varianta LANCER este realizată de către firma israeliană ELBIT și firma românească AEROSTAR SA în cadrul unui program de modernizare a avionului MiG-21. Se remarcă schema de camuflaj propusă, schemă la care se va renunța ulterior.

Varianta aer-sol (sprijin aerian apropiat) a MiG-ului modernizat. Se observă noua schemă de camuflaj în 5 culori ce va deveni standard pentru această variantă.

Varianta aer-aer (superioritate aeriană) a MiG-ului. Se remarcă schema de camuflaj în 4 culori adoptată.

Profile color realizate de Bogdan Pătrașcu

Folclor ostășesc de aerodrom. Șină de poartă pentru hangar inscripționată ad-hoc, dar cu multă inspirație.

MiG-21 UTI NR. 6946 - Aparat folosit de Doru Davidovici în ultimul său zbor pe data de 20 aprilie 1989. În aceea zi, având-l coechipier pe Dumitru Petra, "dubla" cu nr. 6946 se prăbușește în apropierea aerodromului Borcea.

MiG-21 MF NR. 4709 - Aparat folosit de lt. col. Diaconescu Marin în anii '80 pe aerodromul Giarmata. Se observă vechile însemne ale RSR, precum și lipsa vopselei de camuflaj, avioanele fiind livrate din fabrică în culoare metalică. Acest aparat are atașate sub aripi două rachete aer-aer K-13 Atoll.

MiG-21 UTI NR. 4703 - "Bătrâna Doamnă". Aparat folosit pentru misiuni de antrenament.