SF AVIATIC SAU REALITATEA IMEDIATA

Majoritatea iubitorilor de aviație se întreabă care vor fi direcțiile de dezvoltare ale avioanelor de luptă din mileniul III. S-au realizat avioane „invizibile", avioane cu propulsie vectorială ce au o manevrabilitate incredibilă, avioane fără pilot, roboți zburători. Formele noilor generații se apropie mai mult de pisicile de mare decât de păsările cunoscute. De multe ori, în presă apar dezinformări, ce au rolul de a îndruma concurența pe căi deja abandonate.

Mi se pare extraordinar de logică aceea problemă pusă de specialiști: câți parametrii influențează dezvoltarea avionului de luptă al viitorului? Au fost identificați circa 800, dintre care 32 cu o influență covârșitoare. De exemplu: cum vor evolua materialele de construcție a structurilor de rezistență a suprafețelor, motoarelor, etc. Sau cum vor evolua mijloacele de propulsie? Vă prezentăm un material în care viitorul istoric Ionică Fonosch, vrea să vă stimuleze gândirea și mai ales, imaginația. Că o fi așa, că nu o fi așa, nu este important. Important este că problemele pot fi tratate și în acest mod.

În anul 1987, cu un an înainte ca administrația Reagan să prezinte public avionul invizibil F-117, o delegație americană este invitată la fabrica din Ottobrunn, în Bavaria, a firmei Messerchmitt-Bolkow-Blohm. Aici ofițerii și inginerii americani vor avea surpriza să vadă primul avion invizibil german construit după al doilea război mondial numit LAMPYRIDAE (Firefly), ce a trecut cu succes toate testele în tunelul aerodinamic, proiectul fiind demarat în anul 1981.

Menționăm că în timpul celui de-al doilea război mondial firma Horten a construit primul avion invizibil pentru radar. Toată mitologia privind vopseaua absorbantă de radiație electromagnetică a fost demontată imediat după cel de-al doilea război mondial, o găselniță a acestui avion fiind lipsa cozii ce genera cel mai puternic semnal de răspuns pentru radar (în fond era o aripă zburătoare). Inexplicabil, în anul 1988, proiectul este abandonat de guvernul german prin tăierea fondurilor alocate. O altă coincidență stranie o constituie faptul că toți oamenii de știință englezi implicați în proiecte legate de inițiativa de apărare strategică, după abandonarea acesteia au murit subit, în general de infarct sau s-au sinucis în condiții mai mult sau mai puțin clare. Despre cercetările engleze în domeniul avioanelor invizibile nu a apărut mare lucru în presă dar se bănuie că o divizie a firmei BAE aflată la Warton Lancashire se ocupă de aceste probleme în mare secret. Se mai cunoaște faptul că cercetările privind invizibilitatea la radar sunt făcute în strânsă colaborare cu SUA, dar că nu este implicată nici o țară europeană.

Se mai presupune că strânsa colaborare cu SUA în domeniul invizibilității a fost demarată în 1982, imediat după războiul din Malvine, când Margaret Thatcher a semnat un acord de colaborare științifică cu SUA privind domeniile atomic, antisubmarin, radar și criptare.

Pentru a fi acceptați, britanicii au permis accesul americanilor la raportul Dawson, ultrasecret, ce enumera/descria o serie de tehnologii în parte moștenite de la germani în 1945, dezvoltate în anii 60 fără știrea americanilor în Marea Britanie. Rezultate palpabile/vizibile ale acestui acord sunt reflectate în construcția avionului JSF (Joint Strike Fighter) ce va înlocui avionul Harier.

Nu în ultimul rând trebuie menționat realizările inițial în cadrul firmei franceze Dassault, apoi în cadrul concernului european MBDA în domeniul Steath, cel mai spectaculos rezultat fiind racheta de croazieră invizibilă Storm Shadow.

Concernul european EADS a dezvoltat în anii 90 o vopsea radioabsorbantă ce aplicată pe orice avion nou sau vechi reduce distanța de detectare prin radar cu circa 10%. Tot firma EADS a pus bazele programului ETAP (European Technology Acquisition Programme) ce constă în 20 de subprograme unde fiecare membru poate participa în funcție de necesități. Concernului britanic BAE fiindu-i interzisă participarea la programe Stealth cu firme europene participă indirect la programul ETAP prin firma suedeză SAAB, divizia aeronautică.

Ionică Fonosch