TURAN I-II TANC MAGHIAR Valentin Cristache

Anul 1938 Germania nazistă ocupa o parte din Cehoslovacia (regiunea Sudetă) iar la 2 noiembrie 1938, în primul Dictat de la Viena, se cerea Cehoslovaciei să cedeze teritorii din Slovacia și Rutenia în favoarea Ungariei. Și, odată cu aceasta, tot armamentul de care ea dispunea. Acest lucru a permis ca, până în 1940, tancurile cehești să ajungă să reprezinte o majoritate zdrobitoare în cadrul blindatelor germane. Se cunoaște că armata germană în anul 1941 nu aveau capacitate antitanc. Acest lucru i-a determinat să improvizeze. Astfel au luat tancul cehesc 38-T, fabricat de Skoda, și au montat pe el tunuri antitanc capturate de la ruși, rezultând astfel multe variante de tancuri (arme antitanc - Marder III). Toată seria germană produsă pe baza 38-T și 38-D, au avut mult succes, deoarece șasiurile și suspensiile erau bune. Acesta este rezultatul îmbinării dintre ingeniozitatea germană și tehnica de luptă capturată cu scopul de a fabrica cât mai multe tancuri, de care armata germană avea atâta nevoie...

Aliat al său, Ungaria încerca și ea, la începutul războiului, să își construiască o forță cu care să poată participa.

Pentru ca să poată realiza, în 1938, tancul pe care și-l dorea pentru o producție la scară largă, era nevoie să găsească acele elemente care, împreună, să dea naștere unui model de seamă.

Două firme își disputau proiectul câștigător: CKD V-8-H, din Praga, și Skoda S-III. Deoarece V-8-H fusese ales de către armata cehă drept tanc mediu ST-39, designer-ii de la Skoda au început să lucreze la o altă construcție, S-IIc, pe care îl dezvoltaseră drept tanc ușor LT-35 (Skoda S-IIa), pentru operațiuni de export. S-IIc a fost oferit de către Skoda Ungariei, iar V-8-H de către CKD. În 1940, denumirea de S-IIc a fost schimbată în Skoda T-21, fiind construită o versiune mai bună a tancului, numită T-22. Aceasta a fost arătată unei comisii ungare, la Pilsen, în mai 1940, făcându-se demonstrații între iunie și iulie 1940. A fost reevaluat și modelul V-8-H, dar în august 1940 a fost încheiată o înțelegere pentru tancul Skoda T-22. Înainte de a intra în producție, tancul ceh a suferit o serie de modificări: turela de 3 persoane a fost micșorată pentru a suporta numai 2, iar ca motor, a fost instalat modelul HP 260 V-8, construit de compania ungară Weiss Manfred. Armamentul era, de asemenea, unguresc.

Firma MAVAG a dezvoltat o versiune specială a tunului unguresc anti-tanc de 40 mm. 40M (derivat din modelul Rheinmetall-Borsig de 37 mm Pak 35/36, folosit de trupele ungare pe post de tun anti-tanc de 37 mm 36M). În plus, în noiembrie 1940, tunul pentru tanc Skoda 40 mm, tip A 17, a fost dezvoltat din tunul A 7 montat pe tancurile ușoare LT-38. Se pare că montura acestui tun a fost adaptată tunului ungar de 40 mm 40M, rezultând tunul de 40 mm 41M pentru tanc Turan.

Acest tun utiliza același tip de proiectil precum tunul anti-aerian Bofors de 40 mm 37M, și el fabricat tot de MAVAG. Tancul Turan avea o capacitate de 101 de proiectile. Mitralierele erau de 8 mm, tip 34/40 M, derivate din modelul cehesc Brno Z 830 și făcut, sub licență, de Danuvia. Primul prototip al tancului Turan a fost terminat până în august 1941, producția începând în octombrie. Denumirea ungară a tancului era Turan I 40 M, tanc mediu, ce a fost schimbată în 1944 în tanc mediu Turan 40M. Numele Turan provine din legendele ungare, conform cărora poporul ungar s-ar trage din turani, popor antic din Asia.

Turan - Început de producție Guvernul ungar a făcut în 1940 o comandă inițială de 190 de bucăți, ce mai târziu a crescut până la 230 exemplare. Dintre acestea, 70 au fost construite de către MVG la Gyor, 50 la Ganz, Budapesta și 40 de către MAVAG la Budapesta. Tunurile erau produse de MAVAG Diosgyor, iar majoritatea componentelor erau și ele tot de proveniență ungară. Construcția motorului era împărțită între Weisz Menfred, M.V.G. și MAVAG. Comanda inițială din 1942 a fost de 70 bucăți, din care 24 erau construite de către Ganz, 12 de MVG și 19 de MAVAG Budapesta.

În total au fost realizate 285 de tancuri Turan, livrarea către front începând din 1942 și continuând până în 1944, când războiul a dus la încetarea producției. Construirea tancurilor Turan a reprezentat un efort considerabil pentru Ungaria, acestea fiind folosite pentru dotarea Diviziilor 1 și 2 Blindate și Divizia 1 Cavalerie, între 1942-1943. În orice caz, dezastrul suferit de trupele ungare la Don, în 1943 (când tancul Turan nu a participat în luptă), făcea limpede faptul că tancurile Turan I erau învechite în comparație cu tancurile rusești și că un tun de 75 mm era minimul necesar pentru un tanc modern.

Transformare În anul 1941 a început producția la o versiune Turan cu un tun de 75 mm. Era considerat vehicul de suport masiv a tancului mediu Turan I în bătăliile armatelor blindate. Tunul a fost dezvoltat din tunul austro-ungar de teren Bohler de 76,5mm 18 M, fiind realizat de către MAVAG Diosgyor. Deși incapabil să străpungă blindajul unui T-34 de la distanță mare, tunul avea oarecare putere. Putea căra 52 rânduri de proiectile. Denumirea ungară a acestei versiuni era tancul greu Turan II 41 M.

În 1944, această denumire a fost schimbată în Turan 41-75, tanc greu (tun scurt). Chiar și cu acest tun scurt, Turan II era singurul tanc folosibil ce putea fi produs în cantități mari. Din 1942 a fost prima comandă, iar în 1943, primele 3 bucăți au fost livrate trupelor ungare.

Turan II - Producție Din 322 de bucăți ce ar fi trebuit produse până în 1945, doar 139 au fost construite și acestea în special în anul 1943 și până la începutul lui 1944. Dintre acestea, 54 au fost produse de către Weiss Manfred în Csepel, 36 de Granz în Budapesta, iar 39 de către MAVAG în Gyor. La mijlocul lui august 1943, au fost livrate către trupe alte 66 în octombrie. Ele au fost trimise Diviziei a-II-a Blindate și Diviziei 1 Cavalerie, iar 24 de bucăți au fost date batalioanelor de artilerie-asalt, ce aveau nevoie de ele pentru a opri trupele străine până la primirea vehicolului Zriny. Ulterior, Divizia 1 Blindate și-a primit și ea partea de tancuri Turan II, de vreme ce nici un alt vehicul mai bun era disponibil. În 1943, tancul Turan II devine principalul tanc de luptă, purtând greul blindatelor în 1944.

Inovație În 1943, s-a decis ca un tanc modern avea nevoie de un tun lung anti-tanc, de 75mm. MAVAG a dezvoltat o variantă ungară a tunului german Kwk 40 de 75 mm, ce putea folosi atât proiectile ungurești, cât și germane. Acesta era considerabil diferit de cel german, devenind tunul 43M 75 mm. Planul era ca fiecare tanc Turan II să poată fi modernizat (modificat) în următoarele puncte: instalarea tunului în partea din spate; îngroșarea blindajului; montarea unor plăci de protecție în partea de jos.

Realizarea unui prototip trebuia făcută în cel mai scurt timp. În iarna lui 1943-1944, a fost construit un model de Turan II 43 M tanc greu, în 1944 fiind numit tancul cu tun lung Turan II 43/ M 75. Turela era modificată, avea instalată un tun de 75 mm, blindajul fusese îngroșat, dar altfel era similar Turanului I și II. Avea 32 rânduri de proiectile.

Din motive militare și politice, construirea tancului Turan III nu a fost finalizată, producția ungară de tancuri aproape stagnând, în 1944, odată cu ocupația germană. Singurele modificări au fost adăugarea de plăcuțe de întărire la suspensii și în jurul turelei, unora dintre modele I și II în a doua jumătate a anului 1944. Acest lucru a făcut ca Turan-urile să semene mult cu tancurile germane Panzer III cu plăcute.

În 1944, regimentele ungare de blindate aveau un număr egal de tancuri Turan I și II, chiar dacă Turan I era depășit. Unele tancuri Turan I erau echipate ca tancuri de comandă. Ele aveau instalate aparatura radio R/4T în cutiile de muniție din partea stângă. Purtau numele de tanc mediu Turan 40 M 40 PK. Tancurile de comandă erau folosite de către comandanți de batalion și de regiment. Toate tancurile aveau, pentru comunicație, un aparat radio R 59 instalat. Turanul a intrat în luptă pentru prima dată în data de 17 aprilie, în Galizia, când Divizia a II-a Blindate a lansat un contraatac din Solotwina înspre Kolonea. Din cauza topirii zăpezilor, zona împădurită și cu multe râuri prezenta un grad mare de dificultate. Cu toate acestea lucrând împotriva lor, forțele ungare au fost oprite de către un mic grup de tancuri T-34, fără măcar să ajungă în Kolomea. Atacul a fost anulat în data de 26 aprilie 1944, 30 de tancuri Turan I și II fiind distruse. Acest număr reprezenta 26% din capacitatea inițială a diviziei. Din iunie până în septembrie 1944, Divizia 1 Cavalerie, împreună cu un batalion de Turan I și II, a luptat în estul Poloniei și în împrejurimile Varșoviei. Iar din septembrie 1944, atât această divizie, cât și Diviziile Turan I și II Blindate au fost angajate în luptele grele din Ungaria. Doar câteva tancuri germane au fost date trupelor ungare în 1944 și, întrucât comandanții unguri au realizat inferioritatea tancurilor Turan în fața celor rusești, formațiile blindate ungare și-au slăbit participarea la lupte în ultima parte a lui 1944.

Pentru a face față pericolului reprezentat de tancurile rusești, forțele armate ungare au decis, în ciuda deficiențelor Turanurilor, să încerce o nouă variantă, superioară acestora. Astfel, s-a născut Zrinyi. Au fost planificate două versiuni. Prima, dotată cu un tun lung de 75 mm, nu a depășit stadiul de prototip. Singur, Zrinyi II a reușit să fie trimis în folosința forțelor blindate, luând parte activă la bătăliile din iulie 1944. El putea fi identificat după șasiurile identice celor ale Turan și după suprastructură fixă și tunul scurt de 105 mm. Deși cel mai bun tanc ungar din cel de-al Doilea Război Mondial, aceste tunuri s-au dovedit insuficiente în luptele împotriva tancurilor.

În arhivele românești există date privind capturarea a 4 tancuri de acest tip în cadrul luptelor de pe teritoriul Ardealului. Nu au fost utilizate de Armata Română decât în acțiuni sporadice, deoarece nu au fost capturate și piese de schimb. Aceasta înseamnă că totuși au fost înmatriculate românește.

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE

Turan I 40M Turan II 40M Tanc mediu Tanc mediu Perioada de producție: oct. 1941-1944 1943-1944 Lungime totală: 5,55 m 5,68 m Lățime: 2,44 m 2,54 m Înălțime: 2,39 m 2,43 m Greutate în luptă: 18.200 kg 19.200 kg Motor: Manfred Weiss Manfred Weiss Putere: 260 hp/2.200 rpm 260 hp Personal: 5 5 Armament de bază: 40 mm 41 M 40/51 75 mm. 41 M L/25 Armament secundar: 2 x 8 mm 34/40 AM MG 2 x 8 mm. 34/40 AM MG Capacitate muniție: 101 52 3000 Combustibil: Gazolinǎ Gazolinǎ Consum: 120 l/100 km 180 l/100 km