HMS Manchester

HMS Manchester

Mihai Georgescu

Crucișătorul britanic HMS MANCHESTER a aparținut clasei SOUTHAMPTON sau TOWN cum va fi cunoscută mai târziu, din care au făcut parte crucișătoarele: NEWCASTLE, SOUTHAMPTON, SHEFFIELD, GLASGOW, BIRMINGHAM, MANCHESTER, LIVERPOOL, GLOUCHESTER, EDINBURGH și BELFAST.

Construite ca răspuns la construirea crucișătoarelor japoneze, clasa TOWN este cea mai cunoscută clasă de crucișătoare care au acționat în cel de-al doilea război mondial și cea mai renumită clasă de crucișătoare britanice. Ele au fost criticate pentru faptul că erau prea mari pentru armamentul său de doar 12 tunuri de 152 mm și pentru că constituiau o țintă ispititoare datorită dimensiunilor lor mari. Criticile s-au dovedit a fi reale deoarece ele n-au corespuns cerințelor Marinei în ceea ce privește armamentul, mai ales atunci când au apărut în 1939 crucișătoarele ușoare din clasa FIJI care la același armament și performanțe aveau un tonaj mai redus de doar 7250 tone. Totuși navele clasei TOWN s-au achitat cu cinste în timpul războiului rezistând cu bine atacurilor inamice. Această rezistență poate fi atribuită în mod cert standardelor de construcții interbelice, ele surclasând clasa FIJI în perioada post-belică.

În 1933 Marina Britanică a aflat de construirea în Japonia a crucișătoarelor din clasa MOGAMI care aveau 15 tunuri de 152 mm și blindajul lateral de 127 mm la un deplasament de doar 8500 tone. Reacția ei a fost promptă cerând Departamentului de Construcții Navale să producă o navă similară lui MOGAMI. Răspunsul acestuia n-a fost deloc încurajator deoarece a declarat că-i este imposibil să producă un proiect pentru o navă similară. Amiralitatea a acceptat această concluzie și în septembrie 1933 și-a temperat pretențiile cerând Departamentului un nou proiect pentru un crucișător cu tunuri de 152 mm în patru turele triple. Acesta a produs patru proiecte denumite cu litere de la A la D iar la jumătatea lui octombrie 1933 a produs un alt proiect cunoscut ca proiectul D revizuit. La începutul lui 1934 a fost modificat tonajul majorându-se la 9100 tone.

Primele nave au fost comandate în baza programului din 1935 și au primit numele de POLYPHENUS și MINOTAUR. Curând însă s-a hotărât ca navele să fie denumite cu nume de orașe britanice fiind cunoscute sub numele de clasa SOUTHAMPTON. Apoi încă trei nave cu aceleași caracteristici ca celelalte două au fost comandate în baza programului din 1934 primind numele de BIRMINGHAM, GLASGOW și SHEFFIELD și conform programului din 1935 au mai fost comandate două și încă una conform programului din 1936. Aceste ultime trei nave au fost construite după un proiect diferit având deplasamentul majorat la 9400 tone iar puterea lor fiind deasemenea majorată de la 72.000 lei la 82.500 CP, reținând însă aceeași viteză. Amiralitatea fiind în continuare nemulțumită de armamentul lor principal a cerut majorarea deplasamentului standard al ultimilor două nave la 10.000 tone pentru a fi capabilă să susțină 16 tunuri de 152 mm amplasată în patru turele cvadruple aducându-le la paritate cu clasa japoneză MOGAMI, și clasa americană BROOKLYN. Fiindcă experimentele cu turela cvadruplă nu au dat rezultate satisfăcătoare s-a renunțat la ea folosindu-se în continuare turela triplă. Adăugirile din timpul construirii lor a majorat deplasamentul lui EDINBURGH la 10.500 tone.

La izbucnirea războiului crucișătorul MANCHESTER care staționa la baza navală din Indiile de Est a fost chemat în Anglia ajungând aici la 25 noiembrie 1939. După reparațiile efectuate la Portsmouth nava a fost detașată la Flota Metropolitană cu baza la Scapa Flow la 24 decembrie 1939. La 21 februarie 1940 în timpul unei patrulări nordice a interceptat nava comercială germană WAHEHE luând apoi parte la campania norvegiană.

În august a fost andocată la Portsmouth pentru o scurtă reparație. În luna septembrie a fost detașată în golful Humber pentru contracararea potențialei invazii germane. La 15 noiembrie a fost detașată în Mediterana pentru a participa la operațiunea „Collar" de escortare a convoaielor iar la 27 noiembrie a luat parte la acțiunea de la Cap Spartivento. La 2 decembrie a părăsit Alexandria navigând spre Scapa Flow unde a sosit pe 13 decembrie. În perioada ianuarie-aprilie 1941 a fost reparată la Newcastle. În mai împreună cu BIRMINGHAM și ARETHUSA a patrulat între Islanda și insulele Feroe în timpul acțiunii contra lui BISMARCK. În iunie a fost în patrulare în strâmtoarea Danemarca iar în iulie a luat parte la escortarea unui convoi important spre Malta în cadrul operațiunii „Substance". În cursul acestei convoieri la 23 iulie 1941 a fost lovită de o torpilă lansată de un avion, în bordul tribord spre pupa, provocându-i o spărtură cu diametrul de 2,6 metri afectându-i fundul dublu, avariind rezervorul de combustibil de sub turela „Y", compartimentul motoarelor din pupa, depozitul de sub turela "X" iar rezervoarele de combustibil din pupa și rezervoarele de apă au fost deformate. Capacitatea de luptă a navei a fost afectată grav iar viteza a fost redusă drastic datorită avarierii axului elicelor și a inundării compartimentului motoarelor din pupa. Turela X" și principalul rezervor de apă au fost scoase complet din funcțiune. Nava a ajuns totuși la Gibraltar pe 26 iulie 1941 unde a fost reparată doar temporar apoi a efectuat o traversare a Atlanticului până la Philadelphia unde a fost supusă unei reparații capitale până la 8 martie 1942. De aici s-a întors la Scapa Flow unde a ajuns în prima săptămână a lunii mai 1942.

La sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie 1942 nava a asigurat escortă convoiului PQ17 către Rusia combinând această operațiune cu o expediție de ajutorare și întărire a insulei Spitsbergen. În timpul primei săptămâni a lunii august 1942 crucișătorul MANCHESTER împreună cu alte nave ale Flotei Metropolitane au plecat spre Gibraltar pentru a participa la operațiunea „Pedestal" de escortare a celui mai mare convoi spre Malta. În noaptea de 12 spre 13 august nava a fost atacată la Kelibia Roads, Tunisia de o formațiune de vedete torpiloare fiind lovită de o torpilă lângă compartimentul motoarelor din pupa în bordul tribord care împreună cu compartimentele adiacente incluzând rezervoarele de combustibil și depozitele munițiilor de 102 mm au fost inundate imediat. Două dintre dinamuri au fost scoase din funcțiune și numai elicea exterioară din bordul babord rămăsese funcțională. Nava s-a înclinat cu 12° la tribord dar după ce s-au inundat compartimentele corespunzătoare din bordul opus, înclinarea s-a redus la 5°. Din nefericire s-a constatat că era imposibilă repunerea în funcțiune a motoarelor și având trei elicii din patru scoase din funcțiune nava a fost abandonată și scufundată cu o încărcătură explozivă.

În afara navelor din bazele navale din străinătate, navele Flotei Metropolitane în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 1939 și primăvara anului 1940 erau vopsite complet în gri închis sau mediu (507A sau 508B). În perioada aprilie-mai 1940 toate navele escadrei 18 de crucișătoare erau vopsite de camuflaj (în afară de EDINBURGH) iar până în august 1940 SOUTHAMPTON a avut un model puțin diferit. Punțile erau vopsite ori în maro ori în lemn natur cu porțiunile metalice în gri închis (507A) sau în gru mediu (507B). MANCHESTER în perioada de la sfârșitul lui 1940 până la scufundarea sa din august 1942 a fost vopsit peste tot cu nuanța „Mountbatter Pink (gri mediu bleu-verzui) fiind singura unitate a clasei TOWN vopsită astfel, punțile fiind vopsite în aceeași nuanță.

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE

Pus pe calǎ: 28.03.1936 la Şantierul Naval Hawthorn Leslie Lansat: 12.04.1937 Completat: 4.08.1938 Deplasament standard: 10.000 tone Lungimea la linia de plutire: 184,71 m Lungimea totală: 187,00 m Lățimea la linia de plutire: 19,30 m Pescaj la prova: 4,95 m Pescaj la pupa: 5,56 m Putere: 80.000 CP (300 turații pe minut), turbine Parsons Elicii: 4 Viteza la încărcătura standard: 32 1/2 noduri Combustibil: 2400 tone Raza de acțiune (la 16 noduri): 10.000 mile nautice Echipaj: 700

Armament: - în septembrie 1939: 12 tunuri de 152 mm L50 în 4 turele triple; 12 tunuri de 102 mm L45 în 6 turele duble; 8 tunuri de 40 mm AA montate pe 2 afete cvadruple; 8 mitraliere de 12,7 mm montate pe 2 afete cvadruple; 2 lansatoare de torpile triple de 533 mm - în aprilie 1941: 4x3 152/50; 4x2 - 102/45; 2x4-40 mm; 2 x 4-12,7 mm; toate mitralierele de 12,7 mm demontate; adăugat 1 x 1-40 mm Bofors; adăugat 5 x 1-20 mm Oerlikon -în martie 1942: 4 x 3 152/50; 4 x 2-102/45; 1x1 40 mm Bofors; 3 x 1-20 mm Oerlikon -în august 1942: 4 x 3 152/50; 4 x 2-102/45; 2x1 40 mm Bofors; 3 x 1-20 mm Oerlikon

Blindaj vertical: borduri: 114,3 mm pereții etanşi: 63,5 mm pereții laterali ai depozitelor: în față: 114,3 mm; în spate: 63,5 mm pereții laterali ai depozitelor de muniții: 114,3 mm pereții transversali ai depozitelor de muniții: 63,5 mm turelele în față: 102 mm turelele lateral: 50,8 mm

Blindaj orizontal: punțile: 50,8 mm tavanele depozitelor: 76,20 mm tavanele depozitelor de muniții: 76,20 mm tavanele turelelor: 50,8 mm

Aviație: la completare 2 hidroavioane tip „Walrus" redus la un singur aparat după începerea războiului

Radare: 1941 tip 279 pentru avertizare aeriană tip 284 pentru dirijarea armamentului principal tip 273 cu microunde pentru avertizarea de suprafață mijlocul lui 1942: 1 tip 279 sau 281; 1 tip 273; 1 tip 284; 3 tip 285 pentru dirijarea armamentului secundar; 2 tip 282 pentru dirijarea armamentului AA