M3 A1 STUART

Caracteristici tehnico-tactice

Echipaj: 4 oameni Greutate totală: 9,89 t Dimensiuni: Lungime maximă: 4,140 m Lățime maximă: 2,363 m Înălțime maximă: 2,391 m Armament: 3 mitraliere cal. 7,62 cu 6 000 cartușe și una 12,7 cu 1100 cartușe Comunicații prin semnale optice Protecție: blindaj 16-6 mm Motor: 1 Continental W-670 cu benzină, 7 cilindri 250 CP Performanțe: viteza maximă 72,42 km/h Viteza în teren variabil 30 km/h Autonomia 160 km

Carul de luptă M1 a fost cel mai important vehicol blindat al Cavaleriei Statelor Unite ale Americii din a doua jumătate a anilor 30. Originea sa poate fi regăsită în prototipul cu turelă dublă fabricat de Arsenalul din Rock Island în 1934, iar denumirea de „car de luptă" în loc de tank eluda legea din 1920 ce interzicea altor arme decât infanteria de a avea astfel de vehicole.

În realitate M1 nu era decât un vehicol de luptă lejer, dintr-o lungă serie ce se va închide cu modelul M5 Stuart din anii 1942-1944.

Era o construcție ultramodernă pentru epocă, având structură sudată, dar calea de rulare era departe de modernitatea soluției inventatorului american Christie ce lucra pe vremea aceea pe banii lui Stalin la T 34. Galețǐ de mici dimensiuni erau suspendați pe doi stâlpi, oarecum fragili.

Deși varianta M1 A1 nu a participat la nici o luptă și a fost fabricată în câteva sute de exemplare, a fost foarte importantă în stabilirea tacticii de luptă a Cavaleriei Americane în acțiunile ulterioare.

M3 A1 STUART în culori românești

21 de tancuri din cele date de americani Uniunii Sovietice în cadrul acordului de land-leasing, au fost capturate de români în timpul operațiunilor de contracarare a operațiunilor de debarcare sovietice de la Ozereika din Crimeea în februarie 1943. Aceste tancuri ușoare s-au dovedit nepotrivite acțiunilor de debarcare, împotmolindu-se. Surse sovietice indică folosirea lor de către forțe ale Cavaleriei Române pentru circa trei luni. Lipsa pieselor de schimb a dus la retragerea lor din prima linie.

Câteva Stuart-uri au căzut în mâinile românilor și în capul de pod de la Eltimgen sau în eliminarea pungilor din Cuban și Crimeea. Din nou, românii le-au folosit contra foștilor proprietari până când au terminat piesele de schimb. Totuși, cinci bucăți au fost trimise în țară, la Târgoviște și la Mihai Bravu unde au fost folosite pentru antrenamentul vânătorilor de tancuri în martie 1944.

Regretatul colonel Farcaș povestea cum acestea au fost pur și simplu reînmatriculate prin ștergerea grosolană a stelelor roșii și desenarea cu alb a crucii lui Mihai, tot în condiții aproximative. Carele de luptă erau vopsite în verde, ca toate tancurile rusești din zonă.

Arcadie Șenilevschi - Chișinău

M3A1 Stuart Scara 1/35

Explicații fotografii pag. 18

Sus: două fotografii de pe Frontul de Est.

Jos dreapta: garnitură de tren în portul Constanța ce transportă spre poligonul de încercări de la Târgoviște tancuri capturate în luptele cu sovieticii. Observați în vagonul cel mai apropiat că blindatul nu mai are șenile.

Jos: fotografie extrem de rară. În portul Sevastopol, 1943, cargoul Ardeal este încărcat cu materiale ce sunt transportate în țară pentru reparații și întreținere. Lângă el două PTA-uri românești pe puntea cărora se încarcă diverse materiale de război, inclusiv tancuri capturate.