Valentin Cristache

Acest avion a ajuns legendar pentru că soluțiile constructive adoptate la proiectarea sa au fost preluate de toată generația reactoarelor din anii 50", inclusiv de sovieticul MiG 15, americanul SABRE, suedezul TUNAN, etc...

Artiștii și istoricii moderni, în goana după senzațional, dar și pentru a se amuza l-au prezentat în cele mai diverse moduri de camuflare sau de înmatriculare. Iată de ce, Bogdan Pătrașcu, pentru a adăuga o falsă legendă la nenumăratele existente în FARR ne prezintă și un Ta 183 cu înmatriculare românească. Este o glumă ! Atenție, falși și adevărați cercetători: este o glumă !

Așteptăm să ne sugerați patrula!

Scurt istoric

Povestea acestui avion începe în 1944, când inginerul Hans Mulhopp a strâns o echipă pentru a proiecta un vânător reactiv. Printre proiectele prezentate, Ta 183 avea o formă unică în acea perioadă: pilotul, călărea pur și simplu un reactor, aerul fiind preluat printr-o priză de aer și transmis direct în spate, în linie dreaptă. Cabina presurizată oferea pilotului o vizibilitate excelentă. Combustibilul era plasat în planuri, în rezervoare de aluminiu plasate în structuri de lemn. Erau în total 1 500 l de kerosen.

Kurt Tank, preocupat mai repede de un proiect propriu, prezintă Ta 183 pentru a înlocui rezultatul muncii echipei, „Flitzer"-ul.

La 28 februarie 1945, Luftwaffe a acceptat acest avion pentru a fi dezvoltat și introdus în producția de serie. Au fost comandate rapid 16 prototipuri, unele având alte soluții pentru coadă decât prototipul. Primul avion urma să zboare în mai, dar nu a mai apucat. S-a rămas la stadiul de mock-up din lemn. La 8 aprilie britanicii au ocupat uzinele Focke Wulf, dar programul a continuat.

Macheta la scara 1:1 și planurile au ajuns la sovietici, o parte din echipa de proiectare în frunte cu ing. șef Hans Multhopp, a ajuns la americani etc...Proiectantul principal, celebrul ing. Kurt Tank, părintele vânătorului FW 190 a ajuns în Argentina, căpătând statutul de refugiat de la dictatorul Peron. Așa a apărut varianta Ae Pulqui primul avion reactiv argentinian... Apoi, pleacă în 1954 în India.

Explicații: Sus: reconstituirea desenelor originale utilizând planurile elaborate de Kurt Tank. Color au fost reprezentate modul de vopsire al avionului așa cum i-au imaginat prin extrapolarea camuflajului german de epocă, unii modeliști americani. Jos: o gogoriță ce ne demonstrează că se poate face orice prin intermediul calculatorului: simularea unei aterizări cu parașuta de frânare deschisă. De ce nu ne-am imagina și noi că avionul a fost înmatriculat FARR?

Fotografiile au fost făcute după două modele produse de firma americană AM Tech la scara 1:48. Realizatorii sunt spaniolul Francisco Soldan Alfaro și Luc Sturm din Belgia. Remarcați detaliile și interpretările diferite ale camuflajului.

Caracteristici tehnico-tactice

Echipaj: 1 pilot Lungime: 9,20 m Anvergură: 10,00 m Suprafața aripă: 22,5 m Greutate gol: 2830 kg Greutate max.: 4300 kg Motor: 1 Heinkel He 15,6 KN

Performanțe Viteză max.: 955 km/h Viteză max.: 1000 km/h Altitudine max: 14000 m Urcare: 1226 m/min Raportul împingere/greutate: 0,37/1

Armament 4 x 30 mm Mk 108 500 kg bombe acroșate

Diferențele de culoare între imagini provin din alegerea unor machete realizate de către modeliști diferiți. La urma urmei, probabil că plăcerea cea mai mare este să te documentezi și să alegi o înmatriculare mai apropiată de o realitate virtuală. Așa cum am mai spus avionul nu a depășit stadiul de serie-prototip.