M4 A2 Sherman

Deși pare ciudat, cei care au botezat tancurile americane cu numele unor generali din timpul războiului de secesiune dintre anii 1860-1864, au fost britanicii. Primul a fost tancul M3, numit General Grand (General Lee-varianta britanică), iar când au început să sosească în Anglia și pe frontul din Libia tancurile M4, l-au botezat „General Sherman". În continuare obiceiul s-a păstrat, dar terminându-se probabil generalii celebrii din războiul amintit s-a trecut la cei din ultima conflagrație, Patton, Bradley și mai puțin cunoscutul Abrams (comandant de batalion de tancuri în Ardeni, și mai apoi general în Vietnam).

Îi așteptam și atunci cu multă speranță, dar și cu teamă și groază. Veneau mai ales prin aer cu sute de Liberatoare și Fortărețe ce decolau din Africa de Nord sau din Italia pentru a bombarda plaiurile mioritice. Dar au venit și pe uscat, iar primul care a călcat sau a strivit, mai bine zis, pământul românesc în primăvara anului 1944 a fost un general, Generalul Sherman. Bineînțeles, nu generalul din războiul de secesiune, ci nu mai puțin celebrul tanc care-i purta numele, la levierele căruia se aflau tanchişti ai Frontului II Ucrainean.

Mașina de propagandă americană în stil Hollywood (unde de altfel s-au turnat câteva filme, unul din tanchişti fiind interpretat de Humphrey Bogard) l-a prezentat ca pe un tanc invincibil. Pentru tanchiștii americani și aliați care au luptat pe acest tanc, însă situația era cu totul alta, deloc roză.

Mai slab armată și înarmată decât tancurile germane ce au intrat în luptă în ultima parte a războiului (Pantera, Tiger, King Tiger), și vulnerabile la loviturile armelor portabile antitanc, dar mai ales la loviturile celebrului tun antiaerian de 88 mm, larg folosit de germani pentru trageri terestre, mii de Sherman-uri au fost distruse în primele confruntări după debutul pe câmpul de luptă. Producția imensă, 50.000 de tancuri între 1942-1945, a copleșit puterea de refacere a forțelor blindate de către germani, iar tacticile de luptă adoptate ulterior au situat deseori tancurile Sherman în posturi favorabile.

Armata sovietică a primit pe parcursul celui de-al doilea Război Mondial, în sistem „leand lease", 2007 M4A2 cu tun de 75 mm și 2005 M4A2 cu tun de 76 mm, care au fost folosite în special în 1944 și 1945 în campaniile din Europa centrală și de sud-vest.

Cu toate că rușii minimalizau în timpul războiului rece ajutorul aliaților, istoricii au remarcat că în realitate echipamentul american a fost bine primit de tanchiști.

Cel puțin un tanchist sovietic a fost distins cu titlul de „Erou al Uniunii Sovietice" luptând pe un Sherman M4A2 în cadrul Corpului 7 de Cavalerie de Gardă, regimentul 31.

Corpul 1 mecanizat de gardă din cadrul Frontului 2 Ucrainean care a luptat în România și la Budapesta, a fost în întregime echipat cu tancuri Sherman.

Avea în componență trei brigăzi mecanizate și o brigadă de tancuri.

Motivul folosirii acestor tancuri pe direcția de atac sud-sud vest, de către comandantul sovietic, este simplu. Adversarul, format în principal din trupe române, nu dispunea de un armament antitanc puternic, iar blindatele germane erau foarte puține și de o calitate slabă, majoritatea T As III (STURMGESCHUTZ III) nu au putut face față forței de izbire formată din tancuri I.S. 2 și autotunuri S.U. și I.S.U. 152, cu o putere de foc net superioară în spatele cărora se desfășurau sute de T34 și Sherman-uri.

La începutul lunii martie 1944 a fost reluată ofensiva sovietică împotriva grupurilor de armate germane „Sud" și „A", aflate în Ucraina, fiind angajate fronturile 1, 2, și 3 ucrainene. Frontul 2 Ucrainean a atacat, pe 5 martie 1944, forțând din mișcare Bugul, apoi Nistrul, iar pe 17 martie a pătruns pe teritoriul României. Pe 26 martie a forțat și Prutul și a dat peste cap „Grupul Blindat Mixt Cantemir" format din elemente ale Diviziei 1 blindate române. Cele 52 de tancuri T VI (PANTZER IV) și 24 autotunuri tancurilor grele fiind transferate pe alte fronturi.

Sovieticii au cucerit pe 6 aprilie municipiul Botoșani, dar după 17 aprilie, cu sprijinul întăririlor trimise de urgență, trupele române au stabilizat frontul care a păstrat aproximativ același aliniament până la ofensiva din 20 august 1944.

Muzeul Militar Național din București, păstrează în parcul său de blindate resturile unui Sherman ce a sărit în aer pe malul Prutului în vara anului 1944. Explozia a fost atât de puternică încât blindatul a fost rupt literalmente în două. O parte a fost îngropată de suflu în mal, iar restul sub formă de piese mici a fost recuperat de localnici și valorificat la recuperatorii de fier vechi.

Muzeul Militar Central deține unul din Sherman-urile care au forțat Prutul sau Siretul sau... nu se știe ce râu românesc pentru că ce a mai rămas din tanc, jumătatea din față, nu are nicio explicație și este expus în colțul din dreapta al parcului de tancuri și artilerie, parcă de teamă că rușii îl vor revendica, sau este pregătit să dispară așa cum a dispărut șenileta „Malaxa" sau câinele cu nume prezidențial și suratele lui castrate care mai hămăiau amatorii de suveniruri...

Băieți, de ce nu încercați și cu tancuri sau tunuri, că obuzele au fost bine primite la centrele de fier vechi? Sperăm ca domnul Președinte, al cărui tată a fost ofițer de tancuri, să nu se supere pe noi și să sugereze totuși conducerii armatei să aloce niște fonduri pentru renovarea blindatelor de excepție deținute de muzeu, mai ales cele pe care armata română le-a folosit în ultimul război mondial și care în curând vor fi învinse de rugină.

Tancul Sherman a constituit un subiect important pentru machetiști, iar producătorii de kit-uri, din plastic sau rășină, au lansat pe piață foarte multe modele. În România, la mijlocul anilor 1990 au apărut modele produse de firma „Italeri" la scara 1/35, în două-trei versiuni.

Macheta tancului Sherman prezentată în paginile revistei, realizată de autorul articolului, cu sprijinul domnului Marin Gheorghe, un machetist de excepție, este o combinație a două kit-uri Italeri pentru că la data când a fost realizată nu apăruseră încă pe piață kit-uri reprezentând Sherman-uri rusești produse de firmele „Dragon" și „Academy". Am folosit vechiul Kit Italeri al tancului M4A1 cu tun de 76 mm de la care am luat turela, iar șasiul este cel al kit-ului tancului M4A2, utilizat de pușcașii marini americani pe frontul din Pacific.

În ciuda vechimii lor (au apărut la începutul anilor 1970), cele două kit-uri sunt de o bună calitate, ușor de montat, fiind recomandate începătorilor, dar și celor consacrați, care le pot îmbunătăți.

Macheta, care a fost realizată fără mari transformări, direct „din cutie", este o replică la scara 1/35 a tancului Sherman, ce a aparținut corpului 9 mecanizat din Armata 6 tancuri de gardă, care a luptat până în Austria, o fotografie de epocă prezentându-l pe străzile Vienei. Doi dintre tanchiști provin dintr-un set „ZVEZDA", iar comandantul tancului de la „VERLINDEN".

Alături de vărul său sovietic T34 (care își are originea tot în SUA) Sherman-ul a fost cel mai răspândit tanc, prezent în majoritatea conflictelor postbelice. Din Coreea și până în deșertul Sinai, din fosta Iugoslavia și până în Africa, cele două blindate s-au confruntat mereu, iar despre ele s-au scris și se pot scrie încă sute de pagini așa că, poate, vom reveni asupra subiectului.

Vă invităm să vizitați exponatul prezentat în parcul de blindate al Muzeului Militar Național din București.

Valeria Vijan