Sus: 1916 Activitate febrilă pe terenul de la Tecuci. O echipă de militari ridică un hangar Bessoneau pentru adăpostirea avioanelor pe timpul iernii. Un astfel de hangar era cărat în 24 de căruțe și asamblat în 48 de ore.

Mijloc: Băneasa în 1920.

Foarte jos: Biplane Farman 40 la Pipera în 1920. Hangarul din stânga a fost acoperit cu scânduri pentru a i se mări rezistența la intemperii. Târziu, prin 1935 structura din lemn a fost înlocuită cu zidărie și structuri din beton ce adăpostesc astăzi fabrica de mobilă și Muzeul Aviației.

Hangar Bessonneau

Un pariu între doi modelişti britanici a dus la un rezultat oarecum neaşteptat: din circa 100 de fotografii de aviație din Primul Război Mondial, aproximativ 85 aveau drept fundal un hangar Bessoneau. Acesta era o invenţie franceză adoptată rapid de canadieni, americani, englezi, ba chiar şi de germani. S-au folosit pe larg și în Rusia sau România.

Era o structură din lemn, uşoară, acoperită cu pânză de cort şi întărită cu cabluri. Existau patru mărimi standard, cea mai folosită în România având 20 x 24 m. Adăposteau aparatele de zbor, dar şi echipajele, în mici cusete laterale.

Platforma centrală era betonată şi uşor înălţată pentru a asigura scurgerea ploii. Simplitatea şi rezistenţa structurii din lemn conferea hangarului o rezistență deosebită la intemperii. Pânza de cort odată impregnată cu apă devenea şi mai etanşă, asigurând protecția perfectă la vânt. Perdelele de intrare trebuiau să fie etanş închise în caz de furtună. Structurile cu cabluri preluau toate forţele externe.

Două tipuri de hangare se distingeau net: cele cu cablurile de preîntindere-suport în exterior şi cele cu ele în interior.

O remarcă deosebită ne-a atras atenția în manualul original: „În caz de vânt puternic peretele solicitat maximum trebuie protejat prin deflecția curentului cu ajutorul unor ecrane din pânză întinse pe cabluri sau reutilizând aripile unor aeroplane uzate, bine ancorate la 45-60 grade...". Iată un subiect excelent pentru o dioramă de epocă cu secțiune prin hangar și protecție la vânt lateral !!!

Oricine a mai construit machete de avioane pe frameuri acoperite cu hârtie japoneză, poate realiza cu uşurinţă secțiunea de hangar. În interior se poate simula un atelier de reparații, lăzi cu piese de schimb, muniţie, trolii, pompe etc. Mai mult pot fi amplasate resturi din aparate avariate, planuri, fuzelaje etc.

Unele hangare erau camuflate cu pete de material de culori mai închise sau mai deschise, de obicei bej, maro, verde. Panourile de aerisire difereau întotdeauna de nuanța generală a hangarului.

După 1922, suprafețele betonate au fost utilizate prin înlocuirea suprafețelor de pânză cu panouri din lemn, ancorate în același mod. S-au folosit peste tot, şi la Băneasa, Pipera, Suceava, Chişinău, Timişoara şi au contribuit la dezvoltarea aviației române.