ACTUALITATE CU TRAMVAIUL PRIN SALONUL DE LA NUREMBERG 2007

Odată pe an Nuremberg este capitala mondială a jucăriilor, de mai bine de 80 de ani. Puteți să râdeți când citiți jucării, dar dacă vă vom spune că cifra de afaceri a acestei industrii pe planetă este comparabilă cu cea a radiocomunicaților și a depășit-o de mult pe cea a cimentului veți deveni cel puțin circumspect... La acest început de mileniu trei, industria cinematografică cu toate variantele aferente comerțului de vise a depășit ca profit industria petrolieră, computerele, armamentul (!!!) și atunci de ce jucăriile fie ele reale sau virtuale, simple sau complexe, pentru persoane de ambele sexe între 1 și 100 de ani nu ar trece pe un loc de frunte în această competiție a profiturilor?

Iată de ce complexul expozițional din centrul orașului a primit în 6 zile peste 500 000 de vizitatori!

Ghidul unei expoziții ce se întindea pe o suprafață acoperită cam de 8 ori mai mare decât complexul din București a numărat peste 3 000 de firme din circa 65 de țări. Nimic despre producătorii români și oficial nici măcar unul prezent. Și totuși au fost câțiva importatori veniți pentru a realiza contracte, de obicei de exclusivitate sau pentru a găsi de lucru pentru mici ateliere, acolo unde mai există încă nișe lăsate de miile de producători chinezi sau de falșii producători vestici ce concep jucăriile și apoi le execută tot în China.

Cristian CRĂCIUNOIU

Câteva observații: 1. Nici o tehnologie de vârf fie ea tehnică spațială, soft avansat, mecanică fină, optică etc nu a fost absentă. Multe jucării înglobau astfel de adevărate secrete tehnologice.

2. Diferențierile de produse se fac în principal pe cele legate de vârsta utilizatorului. "Diferența dintre copii și bărbați constă în prețul jucăriilor" spunea George Bernard Show. Asta nu înseamnă că nu au fost prezentate biberoane ce se păstrează în ursuleți umpluți cu o substanță ce înmagazinează căldură.

Sus stânga: autorul cu un simulator de vatman în Nuremberg. Spre disperarea realizatorilor am putut intră în palatul Expozițional!

Stânga: Trailer telecomandat 1/24 la „numai" 22 Euro! Raza de viraj este de 2,2 m.

Jos: Mult așteptata vedetă US Navy la 1/72

Cu ajutorul unor fotografii de pe Internet, altele de cât cele din manual se pot obține numeroase detalii suplimentare.

Sus stânga: machetele telecomandate au ajuns la un foarte înalt grad de fidelitate.

Stânga: Nu știm cât soft conține o torpilă, dar acest submarin intră sigur în categoria jucăriilor inteligente. Poate fi programat să execute sub apă întreaga gamă de acrobație rezervată avioanelor.

Stânga jos: Andreea ne arată în ce condiții se lucra la bordul unui submarin în 1943.

Sus și jos: miniaturile au crescut la scara 1/9. Un luptător bizantin și un vizigot.

Odată introdus în cuptorul cu microunde, ursulețul păstrează temperatura laptelui la 40°C timp de cca 24 h. Orice producător de haine militare ar fi fost entuziasmat să afle tehnologia de preparare a lichidului. Până atunci le propunem să cumpere ursuleți pentru a-i purta la subțiori!

Fotografiile de pe aceste pagini ne prezintă modele realizate prin tehnologii de fibră carbon, injecții în vid, programare avansată, electroeroziune și injecție computerizată, dar indiferent cum cu multă muncă. ATENȚIE! nu este vorba de muncă brută ci intelectuală!

EROUL Comandor VICTOR Șt. (Niță) VOINESCU cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, cf. Decretului Regal Nr. 1768 din 3 octombrie 1944

Dacă a existat în Marina Regală Română un ofițer superior ce a fost deopotrivă iubit și respectat, acesta este fără îndoială, cdr. Victor St. VOINESCU.

A fost un model de viață și un idol pentru o întreagă generație de marinari, aceea care a dus greul războiului. Disprețuiți, trimiși în închisori, lăsați pe drumuri fără nici o bucată de pâine, pentru simplul fapt că în loc să dezerteze și-au făcut datoria față de țară, majoritatea considerau că cea mai frumoasă perioadă a vieții lor fusese războiul.

Comandorul Victor VOINESCU, fiu al Constanței, s-a născut la 15 Mai 1900, pe strada Regele Ioaniţiu, nr. 42, unde tatăl său subinginer de drumuri și poduri, avea o casă proprietate.

În toamna anului 1918, termină cu succes Liceul Militar din Craiova. Imediat după Armistițiul Primului Război Mondial, intră la Școala de Ofițeri de Artilerie și Marină. În vara anului 1920, după absolvirea școlii amintite, cei 12 tineri sublocotenenți de marină, printre care și Victor St. VOINESCU, pornesc cu tot elanul tinereții spre Galați și Constanța, respectiv spre Divizia Dunăre și pe una din canonierele de la mare, unde face primii săi pași în marină, marină pe care o va sluji cu credință și conștiinciozitate timp de aproape 30 de ani.

Acum își începe viața de marinar, acum începe, așa cum spune el, viața lui.

După o ambarcare de un an și după un alt an petrecut la uscat la Școala Navală de Aplicație, el revine la ambarcările pe navele de la mare unde pe parcursul celor aproape 30 de ani ocupă funcțiile de ofițer de bord, secund sau comandant în punerea Forței Navale Maritime.

Este selecționat printre ofițerii ce au fost trimiși la șantierele de construcții navale din Fiume, pe atunci Italia, pentru a supraveghea construcția navei bază Constanța și a submarinului Delfinul.

În 1937, pe atunci capitan, Victor St. Voinescu aduce în calitate de prim comandant, Delfinul în Portul Constanța. Era primul comandant român al unui submarin românesc.

În calitatea sa de ofițer submarinist bine pregătit practic și teoretic, participă la formarea a trei echipaje ce vor activa și la bordul submarinelor Rechinul și Marsuinul.

Activează concomitent și ca profesor în Academia Navală, dar și în Școala Superioară de Război. Reușește să devină cadrul didactic cel mai apropiat de sufletul elevilor, lucru ce va fi evident atât în timpul războiului cât și după. Fire calmă, extrem de blând, blajin și drept, el cucerește fără nici un efort, o largă și sinceră simpatie a subalternilor de toate gradele, care îl numesc „Nea Niță".

Diminutivul i se trage din primul an de viață, din familie. Acest diminutiv legat de o reală simpatie, devine aproape legendă. Calmul și curajul fără limite, cu riscul bine calculat, îmbărbătează toate echipajele cu care a participat la numeroase acțiuni de luptă.

În timpul războiului, comandorul Voinescu a rămas tot timpul la mare și a participat la majoritatea angajamentelor navale. Simpla lui prezență era pentru echipaje garanția supraviețuirii.

A comandat grupările de vedete și ulterior distrugătorul NMS Regele Ferdinand cu care s-a distins în diverse misiuni de protecție a convoaielor. Simpla prezență a siluetei sale masive pe puntea de comandă, insufla încredere echipajului și certitudinea că misiunea va fi îndeplinită.

Termină războiul ca Șef de Stat Major al Forței Navale Maritime. Trece în neființă pe 3 noiembrie 1971.

Jos: Vedeta VISCOLUL cu lt. TACHE ZAHARIA pe comandă. Cdr. VICTOR VOINESCU, era în 1941 comandantul Divizionului Vedete Torpiloare și Submarine.

Drepta: Distrugătorul REGINA MARIA, în vara anului 1944, pe când era comandat de către erou.

„Eram pe comanda Vedetei VISCOLUL. Noapte cu lună, marea ca lacul Herăstrău. Câțiva nărișori se căzneau să ne ofere ceva protecție. Cele 3 motoare de avion Rolls Royce torceau la 22 de noduri. În stânga la mai puțin de 5 mile lumină și artificii ca la carnaval. Cădea Odesa. În proră întuneric. Brusc la circa 200-250 de metri o matahală ne-a acoperit orizontul. Trăgea antiaerian de mama focului. Confundau motoarele noastre pe care le auziseră, cu cele ale unor avioane inexistente. Era crucișătorul KRASNI KRIM.

Ce patriotism domnule? Ce eroism? Mie mi s-au muiat picioarele pe comandă. Eram zăpăcit. Am simțit o palmă după ceafă și vocea calmă dar severă a lui Nea Niță: „Hai măi Găbiță acum e acum, ori noi ori ei! Maistru Epure ascultă comanda la mine: tubul babord pregătit, tribordul pregătit, lansați două odată. Executarea!"

Când torpilele aruncate de aerul comprimat au atins apa, noi eram deja pe drum spre Constanța după un rondou de 180 grade, record mondial cu maximum de viteză: 42 de noduri. La nici un antrenament nu merseseră motoarele atât de bine. Siajul uriaș de mare și morcovi, aproape masca crucișătorul. Torpilele au atins ținta. Am văzut două mici explozii ale rezervoarelor de oxigen ce îi zgâriau blindajul, dar din cauza distanței prea mici nu se armaseră încărcăturile principale. Mai bine așa, altfel nu mai ajungeam să-ți povestesc și noi românii am fi plătit și astăzi la el."

Camaradul, prietenul, amicul cdr. r. Mișu PETROVICI „Așa era Nea Niță, un exemplu pentru noi toți. Îl iubeam toți aspiranții și tinerii locotenenti. Era un exemplu pentru noi."

Lt (r) demobilizat (de fapt trimis acasă de fostul inamic la 5 septembrie 1944, din portul Constanța, pe atunci instructor auto) Gabriel PAPARIZU, decorat cu Virtutea maritimă clasa I. Iunie 1975

Interviu acordat lui Cristian CRĂCIUNOIU

Un nou produs MODELISM la scara 1/35, din rășină: HIDROGLISORUL DE DUNARE TUPOLEV, capturat în iunie 1941. Prețul 92 lei plus 5 lei taxe poștale în România

TUPOLEV DANUBE AIRFOIL see www.modelism.ro

This airfoil was discovered accidently for the modellers as the result of finding some pictures with the display of captured Soviet material by the Romanian Royal Navy in the Danube Delta during the fights of July 1941. I have the negatives from the ex lt. cdr Dinu Sturza.

I made the drawings using the standard antropometric measurements and I published them first in Modelism 1/1991. It was republished in the Russian magazine Modelist Konstruktor and so, I found out the the designer was the famous Tupolev. 5 years later in the picture albums of lt. cdr. Nicolae Valasoglu I found 2 more pictures: one running and one ashore.

So, we found out that her official designation was MR 7, MR beeing the indicative of fast order delivery boats.

Cristian CRACIUNOIU

Price is the equivalent of 27 Euro + 10 Euro postal taxes.