Auzi Cristi? (îmi zice Horațiu în timp ce căuta printre sulurile cu planuri) Hai măi să-l ajutăm și pe băiatul ăsta că are și el proiect la liceu și trebuie să facă un avion.

Hai bre nea Donia că n-o fi nici primul și nici ultimu!

Scoate setul de planuri și ne uităm pe ele.

Ce zici? Ăsta nu-i nici prea complicat și până duminică îl și terminăm că luni trebuie să-l ducă și naivul de copil i-a fost rușine să mă roage să-l ajut. Dacă spunea mai demult...

"Naivul de copil" era junior la noi la club la Sportul Studențesc (fostul club Politehnica). Nici măcar nu-mi făceam griji că pe atâția cât a ajutat Horațiu, unul în plus nici că mai conta. Tema nici măcar nu era grea.

A scos câteva bucăți de balsa, am luat și eu și el câte o mică rindea și am început să "profilăm". Eu mă ocupam de aripi și Horațiu de fuselaj. Tot Horațiu a făcut și bordul și restul interiorului avionului (era un "utilitar" ușor cu o singură aripă). Asta era vineri după servici căci rareori ajungea Horațiu acasă fără să petreacă câteva ore cu băieții. Cu noi adică! Mereu erau doi trei băieți în atelierul clubului. Mereu se lucra sau se pregătea ceva, iar pe „nea Donia", cum îi spuneam toți, nu-l răbda inima aia mare a lui să ne lase singuri, fără un sfat, o îndrumare, o vorbă de duh, ceva...

Uite Cristi, el este Radu! E student în Politehnică și a fost la clubul de aero de la Constanța. - mi-l prezintă Horațiu pe atunci tânărul Radu Zaharia (binecunoscutul "marinaru" pentru cei ce se plimbau pe forumurile de modelism românești). De astăzi e la noi la club. E băiat bun să știi!

Nu știa nici Horațiu, dar la el toți erau băieți buni. Și nici măcar nu s-a înșelat.

Toată lumea merge la masă! Fără discuții! - se răstește Horațiu la noi în holul Muzeului Marinei din Constanța.

Reușise să lege un cantonament de „Salonul Național de Modelism" și cantonament fiind, a luat cu el pe toți ce au putut veni. Pe lângă medaliile pe care le voia clubul, el dorea "echipa". N-a vrut niciodată să câștige un anume modelist ci întreaga echipă. Abia atunci era mulțumit.

Majoritatea băieților erau studenți sau elevi. Se simțea bine în mijlocul lor. Uneori chiar mă întrebam dacă nu cumva e de aceeași vârstă cu ei.

Ai pașaport? - mă întreabă într-o zi de iarnă a anului 1990. Nu! De ce? Te duci și-ți faci de urgență. Trebuie să mergem la Odessa la nave și eu nu merg fără echipa completă. Goga, Georgescu și cu tine (eu Cristi, care luasem locul în echipă unui alt Cristi, Cristi Crăciunoiu, fost membru al clubului, care a participat totuși, cu noi la concurs).

Din păcate, dl. Georgescu Cristian n-a putut merge, dar Horațiu n-a lăsat locul liber luându-l alături de noi pe tânărul Vova, băiatul domnului Ilie Goga, navomodelist și el. Echipa trebuia să fie completă și asta însemna minim trei.

La naționalul ăsta de rachete, tu vei fi campion! Mi-a spus o dată demult și a spus-o cu atâta tărie că s-a și întâmplat. Știa el ce știa că doar el mă școrise. El îmi făcuse conurile rachetelor pe strungul de lemn. Era artist în strugăria în lemn și în lemn în general. Iubea rachetomodelele și la capitolul ăsta chiar concura alături de noi. Avea echipă bună.

De curând îmi aminteam împreună cu gen. av. (r) Ion Guzu, fost coechipier și mare iubitor de machete de rachete zburătoare, despre vremurile alea. Ce vremuri!

Pe data de 04.12.2005 Radu Zaharia anunța public pe www.rhc.ro/forumrhc2:

Aseară, în urma unui telefon, am aflat că a plecat dintre noi nenea Donia! Pentru cei care nu l-au cunoscut, el a fost părintele clubului de modelism "Sportul Studențesc"! Pentru mine, el a fost antrenorul vieții mele! Un omuleț mic dar cu o energie uriașă, un mare modelist, plin în permanență de dorința de a face mai mult! Din păcate, după o îndelungată suferință, din care de multe ori a ieșit triumfător, boala l-a biruit și el s-a prezentat senin în fața lui Dumnezeu!

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!