Cuirasatul USS COLORADO BB-45

Cuirasatul american COLORADO BB-45 a aparținut clasei cu același nume din care făceau parte cuirasatele MARILAND BB-45, WASHINGTON BB-47 (anulat) și WEST VIRGINIA BB-48.

Clasa COLORADO a reprezentat o reacție la provocare japoneză. La amenințarea din ce în ce mai puternică a imperiului insular din Extremul Orient prin dotarea cu tunuri de 405 mm a două cuirasate, NAGATO în 1920 și MUTSU în 1921, acesta fiind cel mai mare calibru care fusese montat pe un cuirasat, Statele Unite au considerat că trebuie să se opună.

Mihai GEORGESCU

Prin Tratatul de la Washington s-a oprit cursa înarmării navale, doar cinci cuirasate cu tunuri de 406 mm au mai fost construite din cele 18 planificate (16 americane și 2 japoneze). Acestea au fost cuirasatele japoneze NAGATO și MUTSU și cele americane COLORADO, MARYLAND și WEST VIRGINIA, din care numai MARYLAND a fost terminat în timpul Conferinței de la Washington. A patra navă a clasei COLORADO, WASHINGTON nu a mai fost terminată ca urmare a restricțiilor Tratatului și a fost întrebuințată ca navă țintă. Deși navele claselor NAGATO și COLORADO erau identice ca deplasament (32.700 tone) și ca armament principal (8 tunuri de 406 mm) NAGATO avea un impresionant avantaj ca viteză asupra contrapartenerilor americani (26,5 noduri comparativ cu 21 noduri a celor din clasa COLORADO).

Cu excepția armamentului principal format din patru turele duble cu tunuri de 406/45 în locul celor triple de 356/58 și cu un blindaj ceva mai gros, clasa COLORADO era o repetare a clasei anterioare TENNESSEE.

Clasa de cuirasate COLORADO formată din patru nave a fost autorizată în 1916 ca prima parte a unui vast program de înarmare navală numit Actul Marinei. Acesta mai prevedea construirea a șase din clasa SOUTH DAKOTA și a încă șase crucisătoare de bătălie din clasa SARATOGA dar numai trei din aceste 16 nave aveau să fie construite. Navele clasei COLORADO nu au suferit modificări substanțiale înaintea celui de al II-lea Război Mondial. Ele au fost planificate pentru modernizare în ajunul războiului dar numai COLORADO a intrat efectiv în șantier la Puget Sound în iunie 1941 înainte ca izbucnirea războiului în decembrie să schimbe toate planurile.

Din cauză că era supusă reparațiilor, nava a scăpat distrugerilor de la Pearl Harbour, dar celelalte două nave surori au fost avariate. MARYLAND a suferit avarii minore, fiind gata de luptă în februarie 1942. WEST VIRGINIA a fost cea mai grav avariată dintre cuirasate, fiind scufundată. Reparată, ea a fost ultima care a reintrat în flotă, abia în iulie 1944.

COLORADO în martie 1942 nu era mult schimbată ca aspect exterior. Centura antitorpile, montată deja pe MARYLAND înainte de război, a fost singurul semn vizibil că a trecut prin docul de reparații, aspectul său rămânând identic.

În cursul anului 1942 amândouă s-au reîntors în docul de reparații pentru lucrări minore în urma cărora catargul zăbrelat din spate a fost scurtat și tunurile AA de la 127/25 au fost înlocuite cu tunuri de 127/38 cu scut. Câte o platformă purtând șase tunuri AA de 20 mm a fost montată de fiecare parte a coșului din față.

Vechile cuirasate au fost capabile să ofere un valoros serviciu după ce americanii și-au revenit din șocul primului atac japonez, schimbând defensiva în ofensivă. Cu tirul lor precis și concentrat ele au zdrobit o fortăreață după alta. Pentru a distruge o zonă înaintea unei invazii, tirul naval era folosit adesea, în special dacă bombardamentul aerian nu avea rezultatul scontat. Este deci indiscutabil că vechile cuirasate au avut o valoroasă contribuție la succesul războiului amfibiu american în cel de al II-lea Război Mondial, jucând un rol pentru care n-au fost niciodată proiectate, bombardarea coastelor fiind până atunci efectuate numai în circumstanțe excepționale.

MARYLAND și COLORADO au format o subdiviziune navală de luptă care a patrulat în zona Midway, apoi în zona Fiji-Noumea până la sfârșitul anului 1943, amândouă au luat parte la debarcarea de la Tarawa în noiembrie 1943 și la cea din insulele Marshall în ianuarie 1944, apoi amândouă au revenit la șantierul naval de la Puget Sound pentru o nouă reconstrucție. În cadrul ei restul catargului zăbrelat din spate a fost demonstrat și înlocuit cu o structură în formă de turn cu un simplu stâlp deasupra ei. Amândouă au fost din nou în acțiune pentru operațiunea de debarcare din insulele Mariane. WEST VIRGINIA când a ieșit din reparațiile de urgență arăta aproape identic cu navele din clasa TENNESSEE cu excepția armamentului principal. Americanii au luat măsuri radicale la reconstrucția vechilor cuirasate, realizând noi nave în care numai carcasa carenei, mașinile și armamentul principal erau originale, în rest fiind construite din nou în mod asemănător cu clasa de cuirasate SOUTH DAKOTA.

Cuirasatul WEST VIRGINIA s-a reîntors în serviciul operativ la timp pentru participarea împreună cu celelalte nave din clasă la operațiunea de debarcare în Palau, apoi la cea de la Surigao Strait. Toate trei au participat pentru prima oară la o bătălie navală cea de la Leyte din noiembrie 1944, apoi în diferite combinații au participat la toate celelalte operațiuni din Pacific.

În 1945 pe COLORADO s-au montat scuturi la tunurile de 127/38 iar pe MARYLAND s-au înlocuit acestea cu turele duble.

O caracteristică a cuirasatelor americane era folosirea catargelor zăbrelate. Scopul lor a fost acela de a furniza platforme fără vibrații și care ar fi putut izola stațiile pentru dirijarea tirului de șocul produs de tirul tunurilor și a vibrațiilor de la motoare. Pentru a avea o cât mai bună vizibilitate posibilă pentru observații și măsurători optice cabinelor care adăposteau aparatajul respectiv au fost amplasate la o înălțime cât mai mare. La cuirasatele clasei COLORADO ele au fost amplasate la o înălțime de 42,67 m deasupra nivelului mării în vârful catargelor hiperbolice. Ele erau formate dintr-o rețea tubulară care dădea o mare rezistență și stabilitate acestor turnuri zăbrelate fiind considerate de mulți comandanți americani ca un suport perfect pentru susținerea aparaturii de dirijare a tirului.

Totuși problemele cu stabilitatea catargelor zăbrelate pe cuirasatele americane s-au produs la începutul lui ianuarie 1918, când catargul zăbrelat al cuirasatului MICHIGAN (BB-27) a fost răsturnat și distrus într-o furtună puternică. În plus ruliul și tangajul navelor era amplificat de înălțimea mare la care erau amplasate cabinele de observație ceea ce ducea în multe cazuri la producerea răului de mare în rândul operatorilor făcând astfel observațiile imposibile.

Cuirasatele COLORADO și WEST VIRGINIA au fost în Tokio Bay pentru ceremonia de capitulare a Japoniei.

Toate trei au fost trecute în rezervă curând după terminarea războiului, fiind apoi conservate în 1947 după care au fost radiate din Lista Flotei în 1959 și date la dezmembrat la șantierul naval Todd.

COLORADO: Construit: Șantierul naval Camden din New York Pus pe cala de montaj: 29.05.1919 Lansat la apă: 22.03.1921 Autorizat: 30.08.1923 Scos din serviciu: 07.01.1947 Dezmembrat: 01.03.1959

Datele tehnice și operaționale ale cuirasatului COLORADO (conform proiectului): Deplasament: 32.600 tone normal; 33.590 tone complet încărcat Dimensiuni: lungimea totală: 190,195 m; la linia de plutire: 182,88 m; lățimea maximă: 29,66 m; pescaj mediu: 9,80 m; pescaj maxim: 14,09 m Putere: 28.900 CP Autonomie: 8.000 mile nautice la o viteză de 10 noduri Armament: 8 x 406/45 (4x11); 14 x 127/51 (14x1) în cazemate; 4 x 76/50AA (4x1); 2 x 533 tuburi lansatorpile

Datele tehnice și operaționale ale cuirasatului COLORADO în 1945: Deplasament: 35.544 tone normal; 39.624 complet încărcat Dimensiuni: lungimea totală 190,195 m; 182,88 m la linia de plutire; lățimea maximă: 32,92 m; pescaj mediu 9,80 m, maxim 14,09 m Putere: 28.900 CP Viteză: 20 noduri Autonomie: 12.100 mile nautice la o viteză de 10 noduri Armament: 8 x 406/45 (4x11); 8 x 127/51 (8 x 1) în cazemate; 8 x 127/25 (8 x 1); 36 x 40/56 AA (8 x IV + 2 x II); 43 x 20/70 AA (39 x 1 + 1 x IV) Blindaj: centura 406-203 mm; punțile 89-44,45-51 mm; turelele artileriei principale: 457-254-229-203-127 mm; turnul de comandă: 406-127 mm Mașini: 2 turbine Curtiss, 4 motoare electrice General Electric, 8 cazane Babcock & Wilcox, pentru 30.000 CP, viteza 21 noduri, 4 elici, combustibil 4.570 tone Echipaj: 58 ofițeri, 1.022 marinari, 70 pușcași marini

Pictură de Krysztof Brandt