„GROSSDEUTSCHLAND" la PÂRLIȚI (4) (continuare din nr. 105) MODELUL POVESTEA TIGRULUI

Apariția, pe câmpurile de luptă din Africa de Nord și Rusia, spre sfârșitul anului 1942 a tancului TIGER nu a fost o surpriză pentru aliații care se așteptau ca germanii să realizeze un altfel de blindat.

Valeriu VIȘAN Gheorghe MARIN

Germania a declanșat cea de-a doua conflagrație mondială bazându-și strategia terestră pe puterea de foc și pătrundere a tancurilor, strategia concepută în mare parte în stepa rusă, unde s-au format viitorii comandanți ai diviziilor blindate care în 1939 au zdrobit în câteva săptămâni Polonia, apoi în 1940 Franța. Colaborarea militară cu sovieticii din anii '30 le-a permis nemților să-și realizeze două scopuri, formarea propriei armate și dezorganizarea armatei aliatului de moment, viitor adversar.

Teroarea declanșată de Stalin în perioada 1937-1940 împotriva cadrelor Armatei Roșii a avut printre motivații și această cooperare, ofițerii sovietici fiind acuzați în mare parte că au devenit agenți germani.

Cifrele, publicate de istorici după deschiderea arhivelor, reflectă atât amploarea represiunii, cât și imensitatea Armatei Roșii din acea perioadă.

Astfel au fost condamnați la moarte sau trimiși în lagăre: 15 din cei 16 comandanți de corp de armată, 136 din cei 199 comandanți de divizie, 221 din cei 397 comandanți de brigadă, cei 4 amirali ai flotei și 3 din cei 5 mareșali. Rezultatul - dezastrele din anii 1941 și 1942 soldate cu milioane de morți și prizonieri din rândurile sovieticilor.

Germania nu a avut un tanc greu în 1939 și nu pentru că nu și l-ar fi dorit, ci pentru că timpul nu i-a permis să dezvolte și un astfel de tanc. Cei 3-4 ani în care industria germană a reușit să construiască pumnul de oțel ce a lovit în 1939 nu au fost suficienți și pentru realizarea tancului greu cu toate că nemții riscau, atât francezii, cât și rușii aveau tancuri grele într-un număr însemnat. În mai 1940 Franța deținea aproximativ 400 de tancuri B1 în trei variante. B1 putea fi considerat, cu cele 32 de tone ale sale, cu un blindaj maxim de 70 mm și două tunuri (75+47 mm) ca un tanc greu. Germanii opuneau Panzer IV, variantele de început, cu o greutate de 20 de tone, cu blindaj maxim de 60 mm și un tun scurt de 75 mm. Dar tactica adoptată de germani a dat peste cap staticele divizii de tancuri franceze, încercuite și distruse una câte una.

La 22 iunie 1941 lucrurile păreau la fel, 3.000 de tancuri germane, majoritatea ușoare și mijlocii au atacat un uriaș, aparent adormit. Peste 10.000 de tancuri sovietice, pe care germanii le știau foarte bine, urmau să riposteze după o tactică cunoscută. Printre ele însă se aflau și noutăți. Conform principiului piticului sovietic (cel mai mare pitic cunoscut), Stalin și-a dorit cele mai mari tancuri, adevărate cuirasate terestre care însă, la fel ca cele din flota țarului din războiul ruso-japonez din 1904-1905, scufundate la Tsușima și Port - Arthur de amiralul Togo, erau numai niște sperietori, bune să defileze în Piața Roșie. Așa credeau și nemții, dar au fost surprinși de rezistența opusă de un tanc aparent necunoscut, Kliment Voroșilov I (KV I) numit așa după mareșalul Voroșilov, un bătrân cavalerist ce scăpase de sabia lui Stalin datorită faimei dobândită în Războiul Civil și a obedienței manifestate ulterior, dar incompetent în primele momente de după atacul german. Spre deosebire de nașul său KV I (47 de tone, 100 mm blindaj, 1 tun de 76 mm și 3 mitraliere) s-a dovedit aproape de netrecut în defensivă, când 2-3 KV-uri puteau ține piept și unui regiment de Panzer 2, 3 sau 38 ce formau majoritatea blindatelor germane ce atacau furibund.

Dar rușii, conform ordinelor comandantului suprem, au contraatacat și astfel, zecile de KV-uri greoaie s-au lansat în asalturi sinucigașe, prost conduse, și au sfârșit izolate și distruse de artileriștii și infanteriștii germani ce aveau o vastă experiență de război. Prețul succesului german a fost însă foarte mare, atât în oameni, cât și în materiale, simțindu-se lipsa unui tanc greu, în condițiile în care se prefigurau retragerile strategice.

Și a apărut "Tigrul". Reacțiile au fost diferite pe cele două fronturi. Englezii și americanii nu s-au panicat, dar la Moscova s-a declanșat o cursă dură pentru a găsi un antidot monstrului cu care nu se puteau confrunta nici unul din tancurile grele sovietice. Cursa s-a finalizat destul de târziu, în primăvara anului 1944. Și rușii au riscat foarte mult, în timpul celebrei bătălii de la Kursk ei nu au avut un tanc greu capabil să se opună Tigrului, Panterei sau Ferdinand-ului și totuși au câștigat. Dar asta e o altă poveste pe care, poate că o vom depăna.

Să începem prezentarea machetei tancului Tigru - producție inițială - așa cum ne este oferită de firma Dragon, kit-ul nr. 6252 din 2005. Macheta face parte din noua serie lansată după anul 2000. "TIGER", la scara 1/35, este produs de majoritatea firmelor de profil așa că pe piață este o concurență acerbă, benefică pentru pasionați. Macheta "Dragon" este de o calitate excelentă, instrucțiunile de montaj clare, iar plasticul, de culoare gri, este turnat îngrijit, cu foarte puține bavuri, fiind foarte ușor de montat.

Macheta poate fi realizată în trei variante, inclusiv cea a tancului care a apărut pentru prima dată pe frontul de la Leningrad, mai multe exemplare fiind capturate de sovietici. Ca elemente care o deosebesc de kit-urile clasice în cutie găsim țeava tancului din metal și numeroase fotodecupaje ce permit construirea cât mai aproape de realitate a aruncătoarelor de fum, a apărătorilor din față și din spate, cârlige și bolțuri din metal. De asemenea, producătorul chinez ne oferă proiectile, tuburi, găleți, cutii de muniție și chiar haine pentru tanchiști. Periscoapele sunt transparente, ceea ce face puțin mai dificilă montarea acestora în cupola turelei, dar efectul este pozitiv (atenție la vopsire).

Cele două figurine, reprezentând ofițerii din formațiunile de propagandă sugerează intenția germanilor de a prezenta, prin mijloace mass-media, impactul noului tanc atât pe front, cât și în spatele acestuia, asupra populației germane, care începea să simtă efectul primelor înfrângeri. Noi am fi preferat să găsim figurinele unor tanchiști, firma „Dragon" fiind datoare la acest capitol, deși produce separat un echipaj pentru Tigru", dar pentru vara anului 1944, ce poate fi adaptat.

Așa cum spuneam, construcția machetei nu ridică probleme deosebite pentru un machetist cu experiență medie fiind accesibilă chiar și debutanților. Noi am adoptat sistemul "direct din cutie", cu mici modificări generate din dorința de a realiza un "TIGRU" ce a făcut parte din dotarea "G.D." începând cu luna februarie 1943, când această divizie a primit primele tancuri de acest tip. Kit-ul 6252 conține 3 variante, 2 ale unor tancuri din batalionul 502, desfășurat pe frontul de la Leningrad în iarna 1942-1943, iar cea de-a treia a unui tanc dotat cu snorkel, dispozitiv ce permite traversarea vadurilor adânci.

"Tigrul" cu numărul de turelă 100, are 2 cutii de scule amplasate lateral, amplasare care se regăsește numai la acest tanc ce a aparținut unui comandant de companie. Celelalte tancuri din serie aveau o cutie de "Panzer III" dispusă în spatele turelei așa cum avea tancul cu numărul de turelă 121-a doua variantă din kit. Divizia "G.D." a primit "Tigrii" din a doua serie cu o cutie realizată pentru acest tip de tanc ce va fi menținută pe toată perioada producției. Noi am împrumutat o astfel de cutie de la un "Tigru" produs de "Academy" care ne-a cedat și apărătorile laterale ce lipseau la primele exemplare. Din cauza "asfaltului sovietic" multe echipaje preferau să scoată apărătorile care, umplute cu noroi, puteau bloca senilele.

"Dragon" produce de regulă modele statice la fel cum este și acesta. Șenilele, patină cu patină, sunt de tipul "Magic Trak", deci nu mai trebuie să le scoți de pe culee, ci le găsești separat, într-o pungă, dar, mare atenție, trebuie montate cu grijă pentru a le putea aranja în ordinea firească.

Surprinzător, chiar dacă sunt o mulțime de fotodecupaje, lipsesc grilele pentru motor (cele montate de noi sunt produse de firma "ACE", altele nu se potrivesc la această machetă).

Ambele variante (100, 121) reprezintă tancuri cu o istorie puțin glorioasă pe câmpul de luptă, dar cu o celebritate câștigată ulterior. Cel cu numărul "100" a fost capturat în ianuarie 1943 și a fost prezentat la numeroase expoziții de trofee, începând cu vara anului 1943. Aceeași soartă a avut-o și "121" capturat ceva mai târziu, dar acesta a servit drept țintă în poligoanele sovietice pentru testarea loviturilor antitanc și găsirea antidotului împotriva blindajului tigrului.

Cei 9 "TIGER" I care au format, în februarie 1943, prima companie de tancuri grele din Divizia "G.D." nu aveau trapa de evacuare a personalului în partea dreaptă spate a turelei și nici cablurile specifice de remorcare ce au echipat următoarele serii. De asemenea, nu aveau periscop în partea din față a trapei de acces a încărcătorului, iar eșapamentele nu aveau blindaj și nici paraflacăra.

"TIGER" produs de "Academy" pe care îl vom prezenta mai jos, tot o versiune timpurie, dar serie ulterioară, are eșapamente cu paraflacără și cu blindaje suplimentare, precum și filtre de aer exterioare.

Tancurile din batalionul 502 erau inițial vopsite în culoarea standard,,panzergrau", aceeași culoare găsind-o și la primii tigrii din "G.D.". Ulterior, au fost camuflate folosindu-se nuanțe de galben oliv și de verde închis. Vopsirea era efectuată de către echipaje, fără o schemă standard rezultând o mare varietate de camuflaje.

Producătorul "Dragon" recomandă pentru varianta standard o vopsea care se găsește și pe piața românească, 1723 de la "Testors" (email - echivalent "Humbrold" 125 dar atenție - aceasta nu e mată, ci satinată). Noi am folosit un amestec de 1723 cu "Humbrold" 67 și cu alb (34) pentru a mai accentua nuanța de gri.

Șenilele sunt vopsite cu "acrilic - XF64" de la "Tamiya". Prăfuirea și murdărirea machetei s-a realizat cu "HUMBROLD*187".

Părțile metalice, sculele și găleata sunt vopsite cu "Humbrold" 27003.

Macheta "Academy", de care am pomenit anterior, apărută la mijlocul anilor '90 a fost foarte bine primită de public, comercializându-se și în prezent. În 1996 a primit distincția "Kit-ul anului" din partea revistei germane de modelism "Modell Fan". Ca un element distinctiv, macheta oferă și un interior pentru "Tiger" ce poate fi o bază excelentă pentru realizarea unui model detaliat. Noi l-am montat tot "direct din cutie", pentru a-l putea compara cu cel al "Dragonului", în exterior, bineînțeles. Chiar dacă are interior, corectitudinea manufacturării componentelor nu ridică probleme deosebite la montaj, partea superioară a șasiului și a turelei putând fi detașate cu ușurință pentru a vizualiza "burta" tigrului.

"Tigrul",camuflat cu alb, a fost folosit de asul german Michael Wittmann în luptele din zona Berdichev (Sud Vestul Ucrainei) în luna ianuarie 1944. Tancul a aparținut Diviziei 1 blindată "LEIBSTANDARTE" din "Waffen SS". Se apreciază că pe frontul de Est, unde a luptat până la transferul în Franța, Wittmann, cel mai decorat comandant de tanc german, a distrus peste 100 de blindate sovietice.

Vopsirea de bază s-a făcut cu "Humbrold 83" (ocru), peste care am aplicat camuflaje de iarnă cu alb (HUMBROLD 34). Prăfuirea este la fel ca cea a tancului din "G.D.".

Concluzia este că cele două machete sunt de o foarte bună calitate cu un plus pentru "Dragon" care beneficiază de avantajul anilor în minus și de consultanța oferită de cunoscuți specialiști în blindate germane cum sunt japonezii MINORU IGARASHI și HIROHISA TAKADA.