Sd.Kfz.254 SD.KFZ.254 SAURER - nemțește la austrieci ➤ Arcadie ŞENILEVSKI (Chișinău)

Majoritatea Statelor Majore ale armatelor europene au trecut la înnoirea parcului de vehicule existente în dotare și la modernizarea echipamentelor simțind iminenta apropiere a unui nou conflict armat la scară mondială. Osterreichs Bundessheer a trecut la o restructurare a trupelor motorizate prin eforturi proprii. A stabilit caietul de sarcini pentru un remorcher rapid de artilerie, capabil să tracteze orice sarcină de max. 2 t pe orice teren. Inspirându-se din tanketa rapidă de 1,5 t MULUS produsă de Austro-Daimler, proiectul a fost rapid materializat de fabrica SAUER. Aceasta a răspuns dilemei constructive roți sau șenile într-un mod surprinzător: și roți și șenile! Cu alte cuvinte, de ce să fie simplu când ar putea fi complicat?

Prototipul SAURER denumit inițial RR6 a fost prezentat în noiembrie 1936. Ideea inginerilor austrieci nu era departe de cea utilizată de sovietici pentru BT (Bâstraii Tank Tanc Rapid). Circulând pe roți RR6 atingea 65 km/h. Pe teren desfundat, roțile erau basculate și circula pe șenile cu numai 18 km/h. Acționat de un sistem hidraulic, mecanismul de basculare a roților era nu numai un mare consumator de combustibil și lubrefianți, dar și o sursă continuă de necazuri fiind puțin fiabil. Pe scurt nu era nici simplu și nici sigur în funcționare.

Cu toate acestea, în urma probelor de poligon, dar și a necesităților de apărare urgente, reprezentanții Osterreichs Bundesheer decid între două snapsuri și un șnițel plătite de producător, achiziționarea a 160 de astfel de vehicule, cu condiții drastice de modificare a proiectului și mai ales a motorului Diesel. Noul prototip RR7 intră în producție la 19 februarie 1938. Ideea militarilor de la Viena era de a avea șasiile și motoarele cât mai rapid, caroseriile fiind realizate la cererea beneficiarilor de la trupă, cât mai rapid. Ideea pare foarte modernă și acum. Astfel RR7 a putut fi produs în variantele: tractor de artilerie, vehicul cargo, mașină de comandament cu post radio de mare putere, remorcher AA etc.

Anexarea Austriei la Reich-ul de 1000 de ani prin Anschluss în martie 1938 a bulversat totul în Austria. Considerată o afacere germano-nemțească de către Franța și Anglia, anexarea Austriei a făcut ca aceasta din urmă să nu mai aibă o armată proprie. Unități germane sunt dislocate pe întreg teritoriul și un grup de experți a decis ce urmează a fi folosit din dotarea fostei armate austriece. Inginerii germani din Heereswaffenamt au studiat și RR7. Mașina nu intra în nici un standard al armatei germane și s-a ridicat problema tipică, ce facem?

Având concomitent mare nevoie de vehicule pentru remorcaj, un șasiu a fost expediat la uzinele Daimler-Benz din Berlin Marienfelde pentru evaluare. Au sosit în iulie 1938 încă două. SAUER a continuat producția, deși verdictul german din poligonul de la Kumersdorf a stabilit clar: RR7 are slabe calități manevriere. Garda la sol de numai 30 cm pe roți se dovedea insuficientă pentru trecerea peste obstacole, chiar mici. Roțile nu puteau fi bine retractate nici ele. Era greu să treci peste carențe și să-l livrezi armatei, deși, era o mare penurie de remorchere.

Astfel, o suprastructură ușor blindată este realizată în ateliere Wehrmacht-ului (14,5 mm în față și 5,5 mm lateral). Și pentru că nu fusese gândit ca un vehicul de luptă propriu-zis, noii proprietari îl folosesc ca observator de artilerie în câmpul tactic. Pentru propria protecție, sau cea a punctului de comandă căruia îi era afectat, putea tracta și un tun ușor de 20-37 mm Rheinmetall.

În noiembrie 1939, Wehrmacht-ul face o comandă de 140 buc. la Saurer. Primele mașini sunt livrate în iulie 1940. RR7 intră în arsenalul Reich-ului ca Artillerie-Beobachtungskraftwagen Auf.RK7 sau pe scurt Sd.Kfz.254. Din toamnă vehiculele sunt repartizate unităților operative de artilerie tractată de pe lângă Panzer-Divizionen.

Echipajul era format din 4 persoane: un mecanic conductor, un operator radio, un observator-telemetrist și comandantul, ofițer sau subofițer. Mașina era dotată cu un emițător-receptor FuG-6 și încă un receptor FuG-2, echipament standard și pentru semișenilatele germane Sd.Kfz. 250.

Oficial, enciclopediile dau Sd.Kfz.254 fără armament, dar echipajele aveau obiceiul de a transporta o mitralieră grea MG-34 și o pușcă mitralieră.

În iunie 1941, operațiunea Barbarossa de deschidere a Frontului de Est necesita un număr considerabil de vehicule. Wehrmacht-ul a luat decizia de a stopa producția de 254 în favoarea lui 253, preferat de echipaje și comandamente. Din comanda inițială, numai 128 au fost livrate. Sauer a devenit un producător de componente și subansamble necesare Wehrmacht-ului.

Sd.Kfz.254 a fost angajat în Uniunea Sovietică din primele zile de război. Circa 20 de vehicule au fost trimise anterior în Libia unde au activat în Afrika Korps cu oarecare succes la început. Mecanica fragilă și complexă, greu de întreținut au făcut ca să dispară destul de repede din dotarea standard.

Avea un singur avantaj, acela legat de consumul relativ redus pe drumurile amenajate.

Rămas în fotografiile de epocă ca un vehicul mai mult ciudat, decât eficient Sd.Kfz 254 este totuși un model frumos. Se poate executa cu telegrafistul la post sau utilizând tanchiștii germani Dragon cu nr. 6214 (40 lei).

Kit-ul la scara 1/35 produs de MODELISM din rășină și exportat deocamdată în 3 țări, costă 65 lei la noi.

Autonomie de 500 km pe asfalt și 100 km pe arătură cu un rezervor de 72 litri, excelentă pentru o țară de mărimea Austriei.

RR7 a fost conceput pentru a urca pante de 40°, datorită reliefului muntos austriac. Amplasarea șenilelor față de șasiu permiteau abordarea șanțurilor și pâraielor de munte într-o manieră foarte eficientă.

CARACTERISTICI TEHNICE: Lungimea: 4,5 m Lățimea: 2,47 m Înălțimea: 2,33 m Masa: 6,44 t Motor Diesel SAURER CRDv: 5,3 l răcire cu apă Putere: 70 Cp la 2000 rpm Viteză max.: 75 km/h pe roți; 20 km/h pe șenile Cutie de viteze cu 5 trepte înainte și una înapoi.