TROTINETE ZBURĂTOARE

Rotorcycler, un minielicopter cu turbină! Producătorul propulsorului era Solar, tipul fiind YT 62 51 de 55 CP. Aparatul se numea Gyrodine XRON-1.

TROTINEȚELE ZBURĂTOARE 1958-2008

În 1958 experții US Army au cerut oferte pentru realizarea unor aparate de zbor individual. Marile firme aeronautice nu puteau să-și mențină profiturile uriașe prin realizarea și chiar construcția în serie a unor astfel de aparate ultraușoare. Un contract pentru un avion de luptă în 200-500 exemplare depășea cu cel puțin 3 de O o astfel de comandă, licitată sau nu... Din fericire!

În acest mod toate companiile mici și mijlocii au putut produce prototipuri ce au scăpat controlului conservator. Rapid, revistele de aviație pentru amatori s-au umplut de articole ce prezentau aeromodelisti și constructori amatori de ultraușoare. S-a lansat o modă ce va naște un nou vis: aparatul de zbor individual.

Moda a ajuns și la noi prin intermediul presei a unor constructori amatori, dar și al inventatorului Justin Capră care, cu mijloace mult mai reduse (motoare pe apucate de la Mobre, motocositori etc, fuzelajele primelor planoare românești IAR, cu generozitate casate de directorii Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida din București, tăiate cu bomfaierul și puse pe patru roți de roabă, elicopter etc. cu nume exotice).

Nimic nu iese din nimic și mai există și acum naivi care cred că o invenție apare din nimic, ca o piatră de pe fundul unui puț. Există mereu un lanț de înaintași care au pus umărul la hărțuiala numită cunoaștere și au mai făcut și ei câte ceva. Dacă la noi, lucrurile erau clare în perioada comunismului, iar Vlaicu, Vuia Coandă ar fi pus un afiș (cum au făcut și pățit unii prin 1980) la Căminul Cultural cu anunțul "DUMINICĂ VOI ZBURA DE PE IZLAZUL SATULUI!", i-ar fi umflat sigur SECU. "Da de ce vrei să zbori băi tovarășe? Da, ce-i cu ideile astea capitaliste? la dă bă cu subsemnatul aicilea hai bă, hai Declarație, rude, neamuri, avere etc. etc."

În vest toți doreau să realizeze aparatul de zbor individual. Imaginile ce însoțesc acest articol ne arată că nu prea se jucau. Este clar că proiectanții sunt foști modeliști cu experiență. Am văzut și vom mai vedea ingineri de aeronautică ce nu au deloc experiență practică în domeniul construcțiilor și care încep un astfel de proiect de la enciclopedia JANES, calculând și chiar făcând un simulator pe computer al unui proiect de pe acolo. Rezultatele sunt și astăzi păstrate în arhivele unor institute de cercetări ce au "mâncat" sume incredibile cu rezultate 0.

Să nu uităm că țintele aeriene și alte produse de acest tip utilizate de Armată au fost realizate la Fabrica de Mobilă din Târgu Mureș! E adevărat că acolo era detașat maestrul militar Dorel Cîlțea, un mare aeromodelist și șef Feri Gaggy ce băteau tot Pactul de la Varșovia de departe. Alte vremuri, alte realizări.

Din păcate, chiar dacă privatizarea a adus cointeresarea unora în afacere, majoritatea produselor ce aducea profit mare au dispărut, fiind preferate importurile cu comisioane. Dar, trece și asta...

Un aparat ca cel din stânga costa 2000 USD în 1958 și se deplasa cu 105 km/h. Ținând seama de posibilitățile aproape nelimitate de astăzi, invităm aeromodeliștii cu experiență să continue ideea la o jumătate de secol de la apariția ei. Un proiect, un sponsorel și cine știe, poate apare un nou Coandă sau Capră printre noi! Dacă s-ar fi perfecționat, astăzi aveam ambuteiaje în aer și nu pe București-Ploiești!

Ing. Ianos SZOMBATHELY