Henschel Hs-126 Bogdan IONESCU

Informațiile precise asupra poziției, rezervelor, mișcării și aprovizionării inamicului au fost întotdeauna un factor vital în război. Înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Generalul Colonel Baron von Fritisch a prezis: "Următorul război va fi câștigat de către organizația militară însoțită de cea mai eficientă recunoaștere fotografică". Ca urmare, nu este surprinzător că Germania a depus eforturi pentru a fi în posesia unui avion de recunoaștere foto adecvat, cu care să lupte în viitorul război.

Unul dintre cele mai importante aparate de recunoaștere cu rază scurtă de acțiune folosite în primii ani ai Celui de-al Doilea Război Mondial a fost Henschel Hs 126-primul aparat de zbor de acest tip de construcție complet metalică care a intrat în patrimoniul Luftwaffe.

Designul și Dezvoltarea

Hs 126 a fost proiectat în 1936 de către colectivul condus de Ing. Friedrich Nicolaus din cadrul Henschel Flugzeugwerke, ca aparat de recunoaștere tactică și de legătură inter-arme. Aparatul a fost o evoluție firească a proiectului Hs 122 realizat în 1935 (primul aparat de zbor proiectat în cadrul firmei), dar Hs 126 a fost dezvoltat pentru a oferi performanțe îmbunătățite și o mai bună manevrabilitate. Aparatul avea o configurație cu aripa parasol, cu suporții aripilor reduși la minim ca număr de elemente, astfel încât să ofere o minimă rezistență la înaintare, bechia cu roată și jambele trenului de aterizare fix carenate aerodinamic, echipajul fiind format din 2 oameni: pilot și observator-mitralior.

Hs 122 era a doua generație de aparate de zbor destinate cooperării între trupe și recunoașterii apropiate. Prima generație de astfel de aparate a fost Heinkel He 46 care s-a aflat în serviciul Luftwaffe încă din 1937. Aparatul fiind apreciat pentru elemente ca vizibilitatea foarte bună a pilotului și a observatorului, decolarea și aterizarea scurte (S.T.O.L.), și plasarea echipamentului la bord, au făcut ca designul lui Hs122 să fie acceptat chiar înainte ca primele He 46 să ajungă la escadrile.

Hs 122 era echipat cu un motor Siemens Sh22B de nouă cilindri în stea răcit cu aer, care dezvolta la decolare 660 Cp. (493 Kw). Deși caracteristicile sale de zbor erau în general bune, viteza maximă în zbor orizontal era de numai 240 km/h și Reichluftfahrtministerium (RLM) a cerut de urgență înlocuirea recentului introdus în serviciu He 46. Ei au cerut ca Hs 122 să fie remotorizat cu Bramo 323A-1 Fafnir cu 9 cilindri în stea, care dezvolta 850 Cp. pentru viitoarele teste.

Spre sfârșitul anului 1936 un avion de preproducție Hs 122 B-0 a fost modificat în timpul construcției pentru a deveni Hs 126 V1. Deoarece motorul Bramo Fafnir nu era disponibil la momentul respectiv, Hs 126 V1 (V provenind de la Versuchsflugzeug prototip) a fost echipat cu un motor Junkers Jumo 210C cu 12 cilindrii în V inversat răcit cu lichid care dezvolta 610 cai putere (Cp.) și a zburat pentru prima dată la începutul lui 1937. Designul era practic neschimbat exceptând o mică alungire a fuselajului anterior, schimbări minore ale formei aripilor, formei trenului de aterizare și prevederea unei cupole deasupra cabinei pilotului, caracteristicile STOL fiind păstrate.

Al doilea prototip, Hs 126 V2 a fost echipat cu motorul care îi fusese destinat de la bun început Bramo 323A-1 Fafnir cu 9 cilindrii în stea, răcit cu aer, care dezvolta 850 Cp. În plus, față de V1, acesta era echipat cu un turbo-compresor cu 2 trepte alimentat de presiunea eșapamentului, o suprafață mărită a direcției și niște console la stabilizator.

Hs 126 V3 a avut modificări la unitatea de direcție și la trenul de aterizare, respectiv, jambele care la primele două prototipuri erau verticale au fost încastrate oblic.

Prototipurile V2 și V3 au zburat foarte bine, au manifestat comportament foarte bun la viteze limită și performanțe excelente în privința aterizărilor și decolărilor scurte, iar dimensiunile fuselajului au permis, de asemenea, amplasarea unor echipamente performante. În consecință, Henschel au fost încurajați să înceapă pre-seria înaintea terminării testelor la prototipuri.

Către sfârșitul anului 1937 au fost produse primele 10 exemplare de pre-serie, Hs 126 A-0 echipate cu motoare Bramo 323 A-1 fiind livrate în decursul aceluiași an către Aufklärungsstaffeln (Escadroanelor de Recunoaștere) pentru efectuarea zborurilor de încercare. Acestea fiind efectuate fără probleme, s-a decis începerea rapidă a producției lui Hs 126 A-1 la începutul lui 1938 și livrarea acestora către Luftwaffe.

Aparatul produs în serie mare, Hs 126 A-1, a fost echipat cu un motor BMW 132 Dc, cu injecție directă, având nouă cilindri în stea răciți cu aer, care dezvolta la decolare 880 Cp. (657kW) datorită producției limitate a motorului Bramo 323 A-1. De asemenea, aparatul a fost echipat cu o elice VDM cu pas variabil, controlabil.

Echipajul format din 2 oameni a fost protejat de o cupolă culisantă cu deflectoare de aer pentru observatorul-mitralior situat în partea din spate a cabinei. O cală pentru echipamente situată în fuselaj în față observatorului putea adăposti alternativ o cameră cu vedere verticală automatică Zeiss Rb 12.5/9x7 sau 5 bombe de 10 kg. O singură bombă de 50 kg putea fi de asemenea acroșată în partea de jos a fuselajului anterior, sub cabină.

Armamentul era format din două mitraliere calibrul 7.92 mm: 1 x MG 17, cu o provizie de 500 de cartușe, amplasată în partea superioară dreapta, cu tragere către înainte peste capota motorului printre palele elicei și o mitralieră MG 15, în montaj flexibil, cu o provizie de 975 de cartușe (în 13 încărcătoare duble), amplasată în partea din dreapta a cabinei observatorului.

La sfârșitul lui 1939, a intrat în producție Hs 126 B-1. Acesta a fost echipat cu motorul Bramo 323, ce-i fusese destinat inițial, respectiv modelele Bramo 323 A-1 sau Q-1 care dezvoltau 850 Cp. (634kW) la decolare, A-2 sau Q-2, care dezvoltau 900 Cp. (672kW). Aceste ultime două variante de motorizare au oferit aparatului performanțe considerabil mai bune, în special în zborul la altitudine și pentru decolări și aterizări scurte. De asemenea, aparatul a mai fost echipat și cu un radio îmbunătățit FUG 17.

Hs 126 s-a aflat în serviciu operativ de la sfârșitul lui 1938 până în aprilie 1945.

Activitatea Operațională

Șase aparate Hs 126 A-1 au operat cu succes în Spania în cadrul Legiunii Condor și au trecut mai târziu în posesia Forțelor Aeriene Naționaliste. Șaisprezece Hs 126 A-1 au fost livrate Greciei în 1940, unde acestea și-au demonstrat performanțele împotriva forțelor terestre italiene de invazie de-a lungul campaniei de la sfârșitul lui 1940 și începutul lui 1941. Până la urmă aparatele Greciei au fost destul de rapid scoase din luptă la declanșarea invaziei germane din aprilie 1941 de către Luftwaffe, care de asemenea folosea Hs 126 B-1.

În total se afirmă că ar fi fost livrate către Luftwaffe circa 802 aparate, astfel încât să mențină la dispoziția Aufklärungsstaffeln, pe front cca. 280 de aparate.

Livrările către Luftwaffe au început în primăvara lui 1938 și în septembrie 1939, treisprezece Staffeln (escadroane) de recunoaștere echipate cu Hs 126 au participat la invazia Poloniei, unde au obținut rezultate operaționale excelente, având parte de o rezistență aeriană sporadică. Pe Frontul de Vest, aparatele Hs 126 au efectuat recunoașteri aeriene asupra Liniei Maginot, 234 dintre acestea aflându-se în serviciu la începutul invaziei Franței și Țărilor de Jos din mai 1940. În iunie 1941 aproape toate se aflau pe Frontul de Est, în Balcani sau în Nordul Africii.

La începutul războiului Hs 126 se afla în serviciu în cadrul majorității unităților Luftwaffe de cooperare inter-arme sau în cadrul unităților de recunoaștere, folosit atât în operațiuni pe timp de zi cât și pe timp de noapte asupra câmpului de bătălie. Folosit extensiv cu succes la începutul Campaniei din Rusia, acestea au întâlnit ulterior o opoziție puternică, de multe ori fiind nevoite să opereze escortate de aparate de vânătoare.

Se pare că cea mai mare parte a misiunilor de recunoaștere, în vederea deschiderii Operațiunii Barbarossa, au fost desfășurate cu acest aparat de zbor, inclusiv de pe teritoriul României, în vederea desfășurării acțiunilor în Basarabia.

Oricum, deși Hs 126 s-a comportat foarte bine în acțiune, acesta a devenit din ce în ce mai vulnerabil la atacurile din aer, iar numărul aparatelor pierdute a început să crească, ducând la decizia de a opri producția lui Hs 126 în anul 1941, în favoarea aparatului mai rapid, mai bine înarmat și blindat Focke-Wulf Fw 189.

O singură unitate de Hs 126 a operat în Africa de Nord, în timp ce unitățile rămase au participat la Campania din Balcani din aprilie 1941 și invazia Uniunii Sovietice din luna iulie a aceluiași an. Și de această dată ele s-au ridicat la nivelul performanțelor cerute, înfruntând o rezistență redusă.

La mijlocul anului 1942 toate aparatele Hs 126 au fost înlocuite în linia frontului de către Focke-Wulf Fw 189 sau alte tipuri și realocate rolurilor de antrenament sau tracțiunea planoarelor de asalt DFS 230.

Pe linia misiunilor de legătură, Hs 126 a fost înlocuit de către celebrul Fieseler 156 Storch, care poseda cele mai bune caracteristici STOL la acea vreme.

Oricum, caracteristicile aparatelor Hs 126 pentru suport cu foc apropiat al trupelor de uscat, au făcut ca în perioada 1944-1945 să fie readuse în serviciul activ din linia frontului, pentru pătrunderi pe timp de noapte în spatele liniei frontului în cadrul Nachtschlachtgruppen (atac la sol pe timp de noapte), unde au operat deasupra Frontului de Est și în acțiuni anti-partizan până la sfârșitul războiului.

Kit-uri

Kit-urile puse la dispoziție de către piață sunt modelele din plastic la scara 1:72, realizate de Airfix, Italeri, Matchbox și modelele la scara 1:48 realizate de către MPM din rășină și respectiv din plastic și rășină realizate de Fonderie Miniature.

Camuflajul

Schema obișnuită de camuflaj era pentru teatrul de luptă european RLM 71/70/65 respectiv RLM 65 (Hellblau) la intrados și pete geometrice RLM 71(Dark Green) /70 (Black green) la extrados și partea superioară a fuselajului. Pentru teatrul de luptă de iarnă din Rusia, a fost folosită aceeași schemă cu acoperirea suprafețelor RLM 71/70 cu vopsea albă. Pentru teatrul de luptă din Nordul Africii a fost folosit un camuflaj RLM 79(Sand yellow)/70/65 cu pete cu contur pierdut RLM 70 sau RLM 79/80 (Olivgrey)/65, de asemenea, cu contur geometric.

SPECIFICAȚII TEHNICE

Tip: Aparat de recunoaștere și cooperare inter-arme, mai târziu aparat multirol de sprijin tactic Echipaj: 2 oameni - pilot și observator-mitralior Producător: Henschel Flugzeugwerke AG, Schönefeld Modele: A și B Producție: 476 buc., deși unele surse plasează cifra în jurul a 800.

Hs 126 V1: versiunea modificată a lui Hs 122B-0; 1 buc. Hs 126 V2: și V3: prototipuri; 2 buc. Hs 126 A-0: pre-producție: 10 buc. Hs 126 A-1: producția inițială; 65 buc. Hs 126 A-2: producție; 65 buc. Hs 126 B-2: nc.

Motorizare A-0: Bramo Fafnir 323 A, 9-cilindri în stea 830 Cp. A-1: BMW 132 Dc, 9 cilindri în stea 880 Cp. B: Bramo Fafnir 323 A-2 sau Q-2, 9 cilindrii în stea 900 Cp. (26.82 l)

Dimensiuni Anvergură: 14.50 m Suprafața portantă: 10.58 m² Lungime: 10.85 m Înălțime: 3.75m

continuare în pag. 52