MĂRĂŞEŞTI GIURGIU Remorcherul se pregăteşte pentru manevra unui convoi de şlepuri germane ce transportau o unitate motorizată dotată cu camioane OPEL-BLITZ în iunie 1941. (vezi pagina 40).

Pe Canalul Plantelor din portul Giurgiu, au zăcut din 1991 până la tăierea din 2001-2002 mai multe remorchere cu aburi, unele ce vor fi, sau sunt deja regretate de cei care abia acum le înţeleg unicitatea pe plan european şi posibilităţile de turism ori agrement... Ce să mai vorbim de istorie! Cucu istorie sau tradiții! Atunci măcar comercial, pentru că astăzi au o altă valoare. Cucu valoare au să spună unii care nu au fost prin Germania, Franţa, Olanda sau Marea Britanie... Dar, cucu necucu nu mai sunt...

O colecţie germană de fotografii din război ne prezintă câteva fotografii realizate în Giugiu prin 1941 când un şlep venit cu remorcherul cu aburi BASARAB de sus, este manevrat de remorcherul MĂRĂŞTI în faţa Gării Fluviale. (sus).

Cu puţină şansă am putut să fotografiem remorcherul în 1995 (dreapta jos) când fusese jefuit de tot ceea ce era bronz şi se umpluse de apă de la o ploaie torrențială, tambuchiurile fiind şi ele comercializate. se punea problema unei licitații pentru aceste nave, pe atunci încă în stare de funcţionare...

MĂRĂŞTI avea maşina olandeză şi fusese făcut în Germania înainte de Primul Război Mondial, mai precis la Şantierul G. Wieman - Brandemburg în 1906. Avea 85 de ani de serviciu şi un aer foarte original dat de coşul cu parascântei (cu tingirea de deasupra) ceea ce însemna că lucra la dana petrolieră şi fără această oală pe cap ar fi putut provoca incendii. Printre numeroşii comandanţi ce s-au perindat la timona remorcherului îl ştim doar pe Vasile Păunescu care acum 25 de ani ne povestea cum se adăposteau pe mal când bombardau americanii portul.

Cu bunăvoinţa dl. Florin Oprea, comandantul portului Giurgiu am reuşit să identificăm desenele de la ultimele reparații ale remorcherului şi vi le prezentăm în paginile următoare. Este un clasic remorcher de Rin şi Dunăre de la începutul secolului XX.

Astăzi fierbe pe mii de maşini de gătit din Turcia sub formă de oale. În fiecare din aceste fiare vechi refolosite zace amintirea unor oameni, a unor echipaje şi suflete pentru că o navă este sinistră dacă nu are un echipaj. Spun unii că şi navele au suflet, poate, dar eu nu cred. Odată cu dispariția oamenilor de la bord dispare şi nava şi lumea ei.

În timpul Primului Război Mondial fiind la Serviciul Hidraulic, s-a retras cu Divizia de Dunăre la Galați, fiind piturat în verde.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial a fost vopsit în gri închis şi din primăvara lui 1944 i s-a montat un tun Rheimetal de 20 mm pe platforma pupa în scopul apărării AA.

A scăpat nevătămat din război şi apoi a fost intens folosit la refacerea cursului navigabil al Dunării.

Cristian CRĂCIUNOIU

CARACTERISTICI PRINCIPALE Lungimea: 21,40 m Lăţimea: 4,35 m Pescajul: 1,70 m Propulsie: maşină cu aburi cu dublă acţi-une de 240 CP Elice: una tripală de tracțiune Combustibil: 8 tone păcură Consum: 0,5 t/oră Viteza în apă stătătoare: 18 km/h Echipaj: 5 marinari

Canalul Plantelor din Giurgiu a adăpostit navele NAVROM Giurgiu şi pe cele ale Serviciului Hidraulic. În primii 3 ani au fost păstrate aproape intacte. Apoi au început să ruginească şi nimeni nu s-a mai interesat de soarta lor. Remorcherul cu aburi GIURGIU, fosta navă de comandament din cel de al Doilea Război Mondial a servit chiar de garanție la bancă pentru un împrumut legat de salarii... Apoi au început să dispară piesele de bronz, lämpile, accesoriile comercializabile (timone, telegrafe de maşini etc.). Apoi au dispărut motoarele Diesel, ţevile de la cazanele cu aburi ce puteau fi folosite la construcția de garduri, lemnul de pus pe foc, resturile de combustibil, hublourile, uşile etc. Ce nu a putut fi demontat s-a spart pentru a nu fi folosit de alţii. Aşa a dispărut CATINA, nava ce a marcat intrarea României în Războiul de întregire a Neamului, mai multe remorchere cu aburi ce ar fi putut fi înmatriculate la Patrimoniu... Ne îndreptăm spre o Dunăre ecologică, cu păsări, fără peşte şi mai ales fără nave româneşti...

ALBATROS Florin MANEA

Generalului Berthot, Şeful Misiunii franceze din România îi este prezentat un avion capturat intact în urma unei aterizări forțate în liniile române. Aceasta este explicația standard a fotografiei de jos. Este un avion de fabricaţie germană, foarte avansat pentru acele timpuri, fiind unul dintre primele cu blindaj de protecţie ale părților sensibile (locurile echipajului şi motorul). Este un ALBATROS J I fabricat în serie mare pentru front. Câteva au ajuns şi pe Frontul de Est, participând la luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Fiind foarte bine protejat era relativ greu de doborât şi captura poate fi explicată printr-o pană de motor sau de lipsă de combustibil, deşi nemţii controlau atunci zona Ploieşti.

Pentru cei ce vor să afle mai mult despre istoria acestui avion recomandăm lucrarea lui Peter Gros despre aviația Puterilor Centrale, colecţia revistei britanice Scale Models din iulie septembrie 1980 cu articolul lui lan Stair sau CD-Rom-ul "Les Aeroplanes 1914-1918" ce conţine cartea rară a lui Maurice Percheron.

Fotografia de sus este din colecția dl. Alex Imrie, iar cea de jos din colecția Cristian Crăciunoiu.

Desigur, pe Internet veţi putea găsi numeroase moduri de camuflaj al acestui tip de avion al cărui eşapament ar putea fi o sculptură modernă excelentă!

Din tipul J II nu au fost construite decât 5 exemplare.

CARACTERISTICI PRINCIPALE Anvergura: 13,55 m Lungime: 8,433 m Înălțime: 3,4 m Suprafaţa alară: 43,2 m Greutate gol: 1027 kg Echipat complet: 1927 kg Viteză: 140 km/h Viteza ascensională: 1000 m în 8 min. 7 sec Durata de zbor: 2 ore 30 min. Armament: 2 mitraliere fixe LMG şi una cu operare manualǎ Parabellum pe locul din spate. Structura integral metalică acoperită cu placaj şi ţesătură textilă emailată.

MĂRĂŞEŞTI continuare din pag. 36

CARACTERISTICI Lungimea totală: 21,40 m Lungimea între perpendiculare: 19,80 m Lăţimea: 4,35 m Înălțimea Pescajul gol: 1,70 m, 1,25 m