Stamer-Lippisch Zögling - Schulgleiter de ing. Loreman-Cristinel TAŞCĂU

A fost unul din primele planoare de antrenament proiectat pentru instrucția de bază a elevilor piloți. A apărut după sfârșitul primului război mondial, prin 1926 și a fost proiectat de Fritz Stamer și Alexander Lippisch, cel din urmă fiind unul din vizionarii aviației reactive care tocmai începea să apară spre sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, devenind mai târziu celebru prin proiectarea avionului rachetă Messerschmitt Me-163 Komet. Fritz Stamer a fost un timp îndelungat pilot de teste pentru avioanele proiectate de Lippisch, care avea să devină în 1924 director al Rhön-Rossitten-Gesellschaft (RRG), care mai târziu avea să devină Institutul german de cercetare a zborului fără motor.

Anii "20 găsesc Germania înfrântă în urma primului război mondial și, datorită condițiilor impuse de tratatul de la Versailles, fără dreptul de a deține aviație militară. Departe de a accepta această situație, umilitoare pentru mentalitatea germană, autoritățile germane au încurajat și sprijinit în schimb aviația sportivă, pe care oficial Germania avea dreptul să o dețină. Astfel au apărut o sumedenie de aerocluburi și asociații sportive care practicau zborul fără motor, devenind un fel de "sport național" fiind practicat atât de adolescenți cât și de femei și oameni în toată firea, atrași de plăcerea zborului care abia avea 20 de ani de când primii oameni cuceriseră văzduhul.

Totodată în Germania acelor ani, caracterizați de lipsuri și frământări sociale fără precedent datorită crizei economice și lipsurilor datorate războiului din care Germania ieșise înfrântă și înglodată în datorii, își face simțită prezența partidul nazist, care sub masca practicării sporturilor aeronautice încurajează tacit tinerii germani să zboare, mulți din aceștia devenind peste doar câțiva ani așii aviației germane, și care aveau să facă prăpăd, peste câțiva ani numai, în aviația statelor cucerite în războiul fulger" și mai ales în aviația sovietică.

Schulgleiter Stamer-Lippisch Zögling (planor de școală) nu a avut cine știe ce performanțe aerodinamice deosebite, de altfel scopul acestuia fiind antrenamentul de bază al piloților, în schimb fiind ușor de construit - aproape "spartan" - permitea ca un număr mare de boboci să guste din taina zborului și să-și însuşească cunoştinţele elementare de zbor planat. În perioada respectivă au existat multe tipuri de planoare de acest tip, mai mult sau mai puțin rudimentare - cine are curiozitatea nu are decât să caute pe internet și va rămâne uimit de zecile de planoare apărute în perioada respectivă, din care doar câteva tipuri aveau să facă carieră: SG-38, Minimoa, Grunau-Baby, etc.

Lansarea unui astfel de planor se făcea simplu, fiind tras de câteva persoane până când lua înălțime, cablul de remorcaj căzând singur, în virtutea inerției, deoarece elevul pilot nu avea posibilitatea să intervină, planorul neavând declanșator comandat de pilot. A fost construit și în România la Fabrica ICAR, sub denumirea de ICAR 1.

Sursele de pe internet sunt sărace în detalii și documentație în cea ce privește acest planor, personal am găsit din pură întâmplare planurile acestui planor atașate la sfârșitul unei broșuri tipărită în 1930, care descria mai în amănunt modul de construcție al unor astfel de planoare. Un alt planor mai cunoscut din seria Zogling a fost SG 38 care a fost construit în serie.

Este foarte posibil să fi existat și la noi în dotarea aerocluburilor sau a unor persoane particulare astfel de planoare - nu știm sigur - dar cineva mi-a confirmat, prin intermediul internetului, că a ajutat un pilot, (probabil la Reghin), să monteze o patină la un astfel de planor și se pare că zbura bine, deci așteptăm cu fotografii pe cei care le dețin pentru a completa articolul.

DESCRIERE:

Planorul este un monoplan parasol, monoloc, de construcție din lemn de molid și placaj.

Fuselajul anterior - era compus din turnul de ancorare construit în formula grindă cu zabrele, din lemn de molid și acoperit parțial cu placaj. Partea inferioară a acestuia era rotunjită pentru a permite o mai bună alunecare pe iarbă, dar au existat și variante cărora li s-a montat patina de oțel și amortizoare din rondele de cauciuc. La partea din față se găsește și postul de pilotaj, din considerente de echilibru, precum și cârligul de remorcaj.

Fuselajul posterior - era alcătuit din patru țevi de oțel care se îmbinau cu fuselajul anterior cu șuruburi și care susțineau și ansamblul stabilizator-derivă prin intermediul unor eclise. Întreg ansamblul se rigidiza cu aripa prin intermediul a două cabluri de oțel (corzi de pian). Spre deosebire de viitoarele planoare Zögling (SG-38 de exemplu care avea fuselajul dintr-o bucată) fuselajul acestui planor era demontabil, deci ușor de transportat și depozitat.

Aripa - era o construcție bilongeron, cu două lonjeroane din lemn de molid și cu bordul de atac acoperit cu placaj. În lungul lonjeroanelor se înșirau nervurile, construite tot în formula grindă cu zabrele. Rigiditatea în plan a aripii era dată de diagonale din sârmă de oțel (reglate cu tendoare) sau corzi de pian de asemenea reglajul făcându-se cu tendoare ca toate cablurile de altfel. Aripa era prevăzută doar cu eleroane și se ancora de fuselaj cu ajutorul a zece cabluri (patru la turn și șase la partea inferioară a fuselajului). Toată aripa era împânzită și se fixa la fuselaj cu două fiere.

Stabilitatea laterală se realiza cu ajutorul eleroanelor. Aripa nu era prevăzută cu flapsuri.

Ampenajul orizontal și cel vertical era construit în aceeași manieră ca și aripa, profundorul și direcția fiind demontabile.

Organele de comandă se compuneau dintr-o manșă și un palonier, iar acționarea eleroanelor, profundorului și direcției se făcea cu cabluri.

Date tehnice: Anvergura - 10.04 m Lungimea - 5.294 (5.3) m Înălțimea - 2.01 m Greutatea - 65-70 kg Suprafața portantă - 15 m² Profil aripă - Go-532 Profil ampenaje - simetrice.

Bibliografie: F.Stamer,A.Lippisch-Gleitflug und Gleitflugzeuge -Heft 11; F.Stamer,A.Lippisch - Gleitflug und Gleitflugzeuge -Heft 12. Internet: www.aeroclub-bexbach.de/Geschichtetext.htm; www.luftfahrtmuseum.com.