LSSC Ambarcatiunea ușoară pentru sprijinirea comandourilor SEAL Motto: "They were the best, bar none."

În 1962 comandourile SEAL ale Marinei Americane, au fost reunite într-o unitate separată care provenea din echipele de demolări submarine ale Marinei.

SEAL a fost o unitate de elită a Marinei Americane din timpul Războiului din Vietnam, care se ocupa de sabotaj, distrugeri, de culegere de informații și de efectuarea unor raiduri clandestine din interiorul teritoriilor controlate de Viet Cong.

Unul din mijloacele de transport favorite ale SEAL-ului a fost LSSC-ul. Construite de firma Grafton Boats, LSSC-urile erau puternic blindate contra gloanțelor de calibru 7,62 mm, trase de la distanță de 90 m, fiind de asemenea și foarte bine înarmate, armamentul lor principal fiind constituit din mitraliere M 60, montate pe pivoți verticali și din lansatoare automate de grenade. Mitraliere de 12,7 mm și tunurile Minigun Gatling de 7,62 mm au fost de asemenea în dotarea acestor nave în unele situații.

LSSC-urile au devenit operaționale în 1969, când un total de 16 ambarcațiuni au fost comandate, având ca numere de înregistrare 24 UB 681-6816 (de la 1 la 16). Ele aveau ca motoare o pereche de turbine Ford Interceptor, având propulsie cu jet.

Complet încărcate ele puteau atinge o viteză de 26 noduri. Pescajul lor foarte redus de numai 72,6 cm, complet încărcate, era ideal pentru a opera râurile și canalele cu ape puțin adânci ale Vietnamului.

Despre SEAL

Una din cele mai puțin cunoscute activități în Vietnam au fost operațiunile comandourilor SEAL.

Mihai GEORGESCU

Aceste comandouri ale Marinei și-au luat numele de la elementele în care erau instruite să lupte: pe mare (SEA), în aer (AIR) și pe uscat (LAND), de aici numele de SEAL.

Foarte iscusiți în distrugeri submarine, în scufundări, parașutism, lupte corp la corp și cu o deosebită îndemânare în folosirea unei mari varietăți de armament, combatanții SEAL în cea mai mare parte a războiului au acționat sub conducerea Grupului Operativ 116 (TF 116 Game Warden).

Unitatea SEAL a îndeplinit un număr mare de misiuni clandestine în interiorul Vietnamului de Nord, incluzând misiuni de recunoaștere în chiar Portului Haiphong.

Primele detașamente ale SEAL, Echipa 1, au fost desfășurate în Vietnam în februarie 1966, începându-și operațiunile în zona specială Rung Sat.

Prima lor misiune în Rung Sat a fost infiltrarea în teritoriul inamic, unde au dat multe lovituri și au efectuat raiduri rapide împotriva Viet Cong-ului.

Operând cu 3 subunități SEAL acestea în mod obișnuit își îndeplineau misiunile la adăpostul întunericului, după care se retrăgeau spre un punct de întâlnire pentru întremare și refacere. Pentru infiltrare și recuperare inițial erau folosite ambarcațiunile "Mike", nave fluviale puternic blindate, iar mai târziu au fost utilizate baleniere Boston, STAB-uri (ambarcațiuni de asalt pentru comandouri) și în cele din urmă LSSC-uri.

Elicopterele au fost și ele folosite în anumite ocazii. Adesea combatanții SEAL se îmbarcau în mici șampane locale pentru infiltrarea în apropierea zonelor inamice, deghizați ca locuitorii acelor locuri.

În primul an în Vietnam, comandourile SEAL au avut rezultate extraordinar de bune, lichidând sute de luptători vietcong, în timp ce ele au suferit pierderi minime. Ca urmare a performanțelor lor numărul personalului SEAL în 1967, a fost mult majorat, ei primind însă și mai multe misiuni. În timp ce principala sa misiune continua să fie raidurile cu unități mici, SEAL-ul a fost folosit ca avangarda operațiunilor din delta Mekong-ului, îndeplinind și misiuni de recunoaștere pentru unitățile mai mari. În timpul unor astfel de misiuni SEAL-ul a colaborat cu omologii săi din armata terestră, Beretele Verzi, între ei existând o rivalitate amicală. Ca parte a acestor misiuni de recunoaștere SEAL-ul uneori a înființat forțe de supraveghere de-a lungul diferitelor căi navigabile pentru a determina care din ele erau folosite de gherila vietcongului. Aceste date au permis americanilor și ofițerilor vietnamezi să obțină o imagine despre amploarea infiltrării inamice în regiune.

În 1968 un număr de noi sarcini au fost date forțelor extinse ale SEAL-ului. În plus față de misiunile curente SEAL-ul a început activitatea de consiliere în unitățile americane și vietnameze, învățându-le tacticile SEAL-ului pentru a-i ajuta să lupte contra lunecoaselor gherile. Ei, de asemenea, au efectuat operațiuni împreună cu Grupul de Operațiuni Speciale al Comandamentului de Ajutor Militar (MACV/SOG), care conducea misiunile secrete în interiorul Vietnamului de Nord și Cambodgia. De asemenea, au conlucrat cu Unitățile Provinciale de Recunoaștere (PRU), a căror misiune era de a captura conducătorii Vietcong-ului și ofițerii politici din interiorul Vietnamului.

Având nume de cod "Programul Phoenix, acest tip de operațiuni a generat o intensă opoziție din partea mediilor de informare americane și mișcărilor anti-război, care vedeau în aceste operațiuni "un program de crime plătite".

Această critică s-a manifestat din plin, deoarece aceste grupări păreau să nu vadă nimic rău în îndeplinirea asasinatelor politice de către comuniști sau de folosirea de către ei a țărilor presupus "neutre", Cambodgia și Laos, ca zone de pregătire pentru raidurile lor în Vietnamul de Sud.

"Programul Phoenix" s-a dovedit în particular a avea un succes deplin în zona deltei Mekong-ului, provocând pierderi mari în rândul vietcongilor. O mare parte a acestui succes s-a datorat activității individuale ale combatanților SEAL-ului, care au îndeplinit acest program.

În 1969 în timp ce alte forțe navale se pregăteau pentru retragerea din Vietnam, forța SEAL-ului a fost din nou majorată. Echipa 2 a SEAL-ului, cu trei detașamente - Golf, Bravo și Echo, au primit în plus două plutoane la sfârșitul anului 1969, pentru a acoperi sarcinile mai numeroase repartizate lor. Deși multe din misiunile lor s-au desfășurat în cadrul programului Unităților Provinciale de Recunoaștere și de Antrenare a sud-vietnamezilor, subunitățile SEAL-ului au fost repartizate să conlucreze cu Grupul Operativ 115, pentru misiuni de supraveghere a litoralului. Multe echipe aveau în componență personal vietnamez pentru ca acesta să învețe din experiența operațiunilor SEAL-ului. Acești membri vietnamezi au adus cu ei o cunoaștere a zonei în care acționau echipele și au furnizat informații valoroase în timpul misiunilor de luptă.

În 1970 totuși retragerea a ajuns și la SEAL. Treptat ei au început să transfere din misiunile lor vietnamezilor. Cu toate acestea misiunile au fost îndeplinite.

La sfârșitul lui 1970 luptătorii SEAL împreună cu personal din Miliția vietnameză, au inițiat un raid asupra unui lagar al Vietcongului, salvând 19 vietnamezi și capturând două santinele, împreună cu armamentul lor, provizii și documente. Operațiunile de acest tip au început să scadă din 1971, dar câteva misiuni clandestine în Cambodgia au avut loc în stadiile de încheiere a războiului, pentru a obține informații despre acțiunile comuniste din sanctuarele de la graniță. Cum retragerea americană a fost accelerată în 1972, forța numerică a SEAL-ului a fost redusă drastic. Puținele rămășițe ale personalului SEAL din Vietnam au activat în principal cu rolul de consultanță până la sfârșitul războiului.

Finalul pentru șase ani de operațiuni a venit cu un bilanț de peste 600 operațiuni în teritoriul inamic, fiind capturați peste 1000 de membri ai gherilelor vietcong. Aceste cifre au fost realizate de o forță care niciodată n-a numărat mai mult de 200 de combatanți și au suferit mai puțin de o duzină de pierderi în cei peste șase ani de desfășurare în Vietnam. Din păcate datorită naturii activității lor majoritatea arhivelor operațiunilor SEAL-ului sunt încă clasificate, ceea ce face foarte dificilă relatarea corectă a acțiunilor sale.

Un membru al Serviciului Special al Aviației Australiene, o unitate militară de elită, a afirmat despre SEAL, după ce a colaborat cu ei în Vietnam: "Ei au fost cei mai buni, dar fără nicio decorație."

Firma "DRAGON" a realizat la mijlocul anilor '90 în seria "NAM" dedicată combatanților din conflictul vietnamez, la scara 1/35, atât macheta unei ambarcațiuni LSSC, cât și 4 figurine ale unor luptători SEAL.

Pentru pasionați, în aceeași serie se găsesc și luptători vietcong.

Improvizațiile americane din Vietnam au dovedit multă fantezie și putere de improvizație. Iată de ce au influențat evoluția ulterioară a flotelor fluviale sau a "Marinelor de apă mâloasă", cel puțin din punct de vedere al propulsoarelor cu jet de apă și filtre active.

În paginile anterioare putem vedea navele bază, poreclite ca atare HILTON, CONTINENTAL etc., nave de suport cu foc ușor și aruncătoare etc.

România a furnizat RP Vietnam peste 500 de ambarcațiuni fluviale, respectiv șalupe remorcher cu motoare de tractor și zvonurile umblă că ar fi fost un ajutor prietenesc, nu o afacere...

Cea mai bogată gamă de modele din plastic pentru asamblat 1/35 o prezintă firma TAMIYA, la un nivel calitativ excepțional.

¹ Viet Cong: din limba vietnameză - Viet-nam și cong-san (comunist din Vietnamul de Sud), numele dat de adversarii săi membrilor Frontului Național de Eliberare.

² După retragerea americană, zona deltei a rămas sigură datorită eforturilor Marinei Vietnameze. După căderea și a Vietnamului de Sud, în primăvara lui 1975, unități dizidente ale Infanteriei și Marinei au continuat să se opună Armatei Vietnamului de Nord, folosind tacticile de gherilă învățate de la SEAL. Până în zilele noastre aceste elemente încă constituie o forță.