Generalul aviator DUMITRU BALAUR Comandor (r) aviator Constantin IORDACHE

Născut la 5 februarie 1930, în comuna Băneasa, la acea dată suburbie a municipiului București, Balaur Dumitru și-a trăit copilăria în zumzetul motoarelor avioanelor care zburau atât de pe aerodromul Băneasa cât și pe cel de la Pipera, încât nu e de mirare că, mai târziu, la vârsta de 17 ani, odată cu absolvirea liceului în toamna anului 1947, s-a înscris la Școala de Ofițeri de Aviație pe care, la 09.05.1949 a promovat-o cu gradul de sublocotenent aviator.

Brevetat pilot de vânătoare, Balaur a fost repartizat la Regimentul 1 Aviație Vânătoare, fosta Flotilă 1 Vânătoare din București. Dovedindu-se a fi un talentat zburător, după ce a îndeplinit funcțiile de comandant de patrulă, comandant de escadrilă și de ofițer cu tragerile și lupta aeriană pe regiment, Balaur a fost selecționat pentru aviația de vânătoare reactivă, în aprilie 1951 fiind numit locțiitorul pentru zbor al comandantului Regimentului 14 Vânătoare Reactivă, dotat cu avioanele IAK-17 și IAK-23. La abia împlinita vârstă de 21 de ani, avansat la gradul de căpitan, Balaur Dumitru ajunsese locțiitorul pentru zbor al unuia din primele regimente de vânătoare reactivă din aviația României. Majoritatea piloților acestor regimente erau foarte tineri dar deja bine antrenați în zborurile pe avioanele cu motoare clasice ale aviației de vânătoare din acei ani (Bf 109, IAR 80, La 9).

La Ianca, oraș cunoscut astăzi pentru radarele poliției rutiere, lipsiți de multele facilități ale unor așezări urbane, acești pionieri ai zborului pe avioanele reactive, într-un fel claustrați, au învins vicisitudinile, vara confruntându-se cu arșița necruțătoare proprie zonei de stepă iar iarna, cu vifornițele și nămeții de zăpadă. La început au folosit containerele de lemn cu care sosiseră aparatele pentru administrație, comandament și...dormitoare. Programul de instruire pe noile tipuri de avioane decurgea mai mult decât mulțumitor încât, curând, la 26 iunie 1951, cpt av Balaur Dumitru, de la sol, a condus zborul mr. av. Răican Aurel, primul aviator român care a pilotat oficial un avion de vânătoare cu reacție. La rândul său, la 12 iulie 1951, Balaur Dumitru a executat și el un prim zbor oficial cu un avion de vânătoare cu reacție. Bine pregătit ca pilot, în noaptea de 28 octombrie 1952, în condiții meteorologice nefavorabile, dirijat radar de la sol de către lt Clenciu Ion, cu un avion IAK-23, căpitanul Balaur a reușit ca, deasupra norilor, să intercepteze un avion rusesc IL 28 care, testând gradul de pregătire al aviatorilor români, încălcase spațiul nostru aerian. Aceasta a fost prima interceptare modernă din Istoria Aviației Române.

Dovedind competență profesională, seriozitate, corectitudine și o mare voință, Balaur a fost promovat comandant al primului regiment de vânătoare reactivă, iar ulterior, în funcția de locțiitor al comandantului Diviziei de Aviație Vânătoare Reactivă.

În anul 1959, Balaur Dumitru a fost mutat în Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, în funcția de inspector șef pentru aviația de vânătoare, iar în ianuarie 1961 a fost numit comandantul Regimentului 99 Aviație Transport de la Otopeni. În anul 1964, cdr. av. Balaur Dumitru a fost detașat la Aviația Civilă, în calitatea de Director al Companiei TAROM. Din anul 1972, avansat la gradul de general maior Balaur Dumitru, a fost promovat comandant al întregii Aviații Civile. În anul 1975, Balaur a fost mutat în Marele Stat Major al Ministerului Apărării Naționale, în calitatea de șef al Secției pentru Aviație și Apărarea Antiaeriană a Teritoriului pentru ca, în anul următor, să revină în Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, iar din 1977 în Comandamentul Aviației Militare, în calitatea de locțiitor al comandantului pentru pregătirea de luptă și învățământ, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1988 când, din motive de sănătate, a fost pensionat. Și dacă în aviația militară Balaur Dumitru s-a dovedit a fi un bun organizator și comandant la diferitele eșaloane în care și-a desfășurat activitatea, în aviația civilă, în înaltele funcții avute, a contribuit atât la organizarea și dotarea acesteia pe baze noi, la formarea cadrelor navigante și de aerodrom, cât și la încheierea mai multor acorduri internaționale, facilitând deschiderea de noi și importante linii aeriene internaționale.

Totodată este binecunoscut sprijinul acordat de acesta foștilor aviatori militari, îndeosebi a foștilor combatanți, trecuți în rezervă pentru că și-au făcut datoria și au luptat la ordin în est, asigurându-le încadrarea în diferitele structuri ale aviației civile. Sunt zeci de piloți eroi ce cărau cu roaba sau erau strungari, frezori "în producție". El le-a redat multora demnitatea din fața manșei, garantând personal pentru mulți.

În activitatea sa, ca pilot și instructor, Balaur a zburat pe un număr de 18 tipuri de avioane, realizând 7.049 ore de zbor dintre care, în anii 1948-1964, un număr de 2.546 ore în aviația militară, iar din 1964 până în 1974, un număr de 4.503 ore de zbor în aviația civilă.

Pentru meritele sale a fost distins cu numeroase ordine și medalii militare și civile. În urma unui infarct miocardic, la 19 februarie 1997, generalul de flotila aeriană Balaur Dumitru a încetat din viață, fiind înmormântat cu cuvenitele onoruri militare în cavoul familiei din cimitirul Ghencea civil din București. Au rămas să îi continue munca nepoții de la cele două fete, Camelia și Daiana cărora le urăm să se ridice la nivelul impus de bunicul lor.

Revenind la intercepția coordonată radar, iată cum îmi povestea generalul aventura intercepției de noapte la o discuție prietenească și o cafea în 1992.

"Nea Mitică stătea într-un fotoliu comod, cu un teanc de fotografii pe masă. Soția, fanti Cateluța s-a dus rapid la bucătărie lăsând ușa larg deschisă. Energică, jovială, dominantă.

Măi Cristiane, (ne cunoșteam de mult) cum să fie ! Alarmă de noapte, alimentare cu combustibil și după pornirea motoarelor. YAK-ul consuma de parcă turnai în gol. Decolare, ordine în clar de direcționare spre zona de la controlorul de zbor. M-a pasat unui alt controlor și urcând deasupra norilor dau în lumina lunii peste o măgăoaie cu două motoare. Raportez la sol. Nici un însemn de identificare, nici un răspuns la somați. (Întrebare) Păi ce era să fac. Raportam continuu și întrebam: Îl atac ? Îl dobor? Nimic. În coadă o turelă cu trăgător și un tun redutabil ce se tot plimba după mine... Nici eu nu m-am lăsat. (Râde) Am ridicat pumnul la el, să vadă că sunt serios. Nu mai aveam combustibil. În sfârșit vine ordinul de abandon și aterizare. Rușii tocmai testau noul IL 28 și intraseră în spațiul aerian la RDG-iști, cehi și unguri. La noi li s-a infundat, i-au dibăcit băieții de la radar.

Stai că nu s-a terminat. Noi mergem la Brăila pentru distracție. La Ianca viață grea. Câmp, câmp, secret, izolare, zbor, zbor ce să mai spun. Erau primele reactoare la noi YAK-ul 17 de școală era un consumator... Zbura doar 17 minute. Primul a zburat fără instructorul rus Cosma, apoi eu... De la bucătărie un cap revoltat și o voce vigilentă - Spune dragă adevărul, tu ai zburat primul ! - Râstit - Cateluțo credeam că am stabilit deja asta: Cosma a fost primul !. Ecoul unor bombăneli de la bucătărie. Să ne întoarcem. În noapte de Ajun al Crăciunului am invitat și noi niște studente din Brăila la restaurant. De la bucătărie cu năduf: - Ce studente Cristiane erau la Brăila. Niște c..e! - Imperturbabil: Studente. Obosiți, în zori am chemat muscali cu birjele să ne întoarcem. Le-am plătit dublu să scoată câte o roată, să putem cânta: - În noaptea de Moș Ajun mi s-a rupt căruța-n drum! Aveam două birje cu lăutari. Meseriași. A doua zi pocninc. Sunt chemat la București, urgent la ministru. Ce să mai spun ! Botnăraș era foarte aspru. Ras, tuns, frezat și în pas de defilare. Tovarășe Ministru m-am prezentat la ordinul dv. etc. Pe loc repaus. Eu și ofițerul de radar. Ministrul: "Tovarăși, conducerea de Partid și de Stat, tovarășii de la Moscova vă felicită pentru înaltul grad de profesionalism etc. etc.". Scurt, drepți: Servesc Patria!, Pe loc repaus! "Suntem mândri de dv., vi se acordă ordinul, medalia, să treceți pe la caserie" și apoi un cald "Bravo băieți!" care m-a făcut să îmi revin. Servesc Patria Republica Populară Română ! Liber! "Balaur rămâi un moment." Ies ceilalți, eu transpir. "Măi băiatule să știi că mi-a plăcut chestia cu căruța-n drum în noaptea de Moș Ajun Liber ! Ce să mai zic? Servesc Patria era inoportun, am salutat din tot sufletul și am făcut stânga împrejur cu 3 pași de defilare. Am ieșit cu ochii în lacrimi. Asta este viața!

Dr. ing. Cristian CRĂCIUNOIU

Sus stânga: col.Dumitru Balaur la bordul unei duble comenzi la defilarea de 23 august din 1962, de la Craiova la București. Sus: MiG-uri 15 aliniate pe pista de la Craiova. Fotografie de Ioan Marinov, redacția Viața Militară în 1968. Stânga suprapus: caricatură realizată de regretatul pilot Radu Balica de ziua generalului Balaur în 1985. Stânga: Activitate febrilă pe aeroportul Craiova. Jos: Profil color al YAK-ului 23 no. 11, din noaptea intercepției radar, făcut de arhitect Bogdan Pătrașcu în onoarea generalului maior Dumitru Balaur.