MITSUBISHI G4M2-OKHA ATACURI SINUCIGAŞE ALE MARINEI IMPERIALE JAPONEZE Valentin CRISTACHE

The only flying machine designed for suicidal atack in the World War 2 was Zokosuka MXY 7 OKHA (Chery Blossom) for the Imperial Japonese Navy. Protypes were started two month before Amiral Onishi order to form the Kamikadze Groups! A British magazine of 1946 shows us the waz of employing them in two still beautifull ilustrations.

Singurul aparat de zbor proiectat și construit ca armă de atac sinucigașă în cel de al Doilea Război Mondial a fost Yokosuka MXY 7 OKHA (Floare de cireș) pentru Marina Imperială Japoneză. Aliații au denumit-o Bomba Zburătoare BAKA (Idiot) din motive ușor de înțeles. În schimb, japonezii ii spuneau și JINRAI - "Trăznetul Divin".

Ideea unei rachete pilotate sinucigașe, se pare că aparține unui tânăr ofițer, asp.Mitsuo Ohta. Ca de obicei și în orice armată, șefii de la Minister s-au opus. Simpla prezentare a unui proiect sumar, făcut de studenții Institutului Politehnic din Tokio, avizat de Institutul de Cercetări Aeronautice, către Dai - Itchi Kaigun Koku Gijitsusho (Primul Arsenal Tehnic Naval pentru Aeronautică) din Yokosuka a dus la adoptarea deciziei de producere în serie. Era cu două luni înainte ca amiralul Onishi să formeze primele grupări oficiale kamikadze! În august a început recrutarea personalului. Sub conducerea It.cdr. Tadanao Miki o echipă a lucrat zi și noapte pentru a produce 10 exemplare operaționale până la sfârșitul lui septembrie 1944 și a câtorva modele fără motor pentru încercări de zbor. Testele au fost realizate prin lansarea de sub bombardierele Betty. Primul zbor a fost făcut de It. Kazutoshi Nagano la Kashima, lângă Sasebo. El a declarat că "Okha zboară mai bine decât un Zero". Entuziasmul lui nu a fost împărtășit de ceilalți piloți de încercare. Unul a caracterizat foarte bine aparatul ca pe un coșciug zburător iar doi au murit în timpul testelor din luna noiembrie: It. Tsutomo Kariza când aparatul său a fost prost lansat de pe Betty și Cpt. Kita ce s-a zdrobit la aterizare.

Modelul 11 a ajuns în stadiul operațional și a fost construit în 155 exemplare la Zokosuka și 600 la Dai Ichi Kaigun Kakusho, Arsenalul Aviației Maritime din Kasumigaura, între septembrie 1944 și martie 1945. A fost singura variantă folosită în angajamentele aeronavale. Micul monoplan avea fuselajul construit din duraluminiu, planurile și ampenajele din placaj pe profile din lemn. Cabina de pilotaj era surprinzător de bine finisată pentru un aparat cu unică folosință, lucru remarcat cu surprindere de aliați la Okha capturate în Okinawa. Propulsia era asigurată de două motoare de rachetă cu combustibil solid situate de o parte și de alta a fuselajului în spatele cockpitului. Scaunul pilotului era protejat de plăci de blindaj de oțel de 7,62 - 15,24 mm. Comenzile erau simple întrucât piloții nu erau nici foarte calificați și nici foarte antrenați. Pe lângă manșă, instrumentele de bord includeau o busolă, un altimetru, vitezometru, gyroclinometru (!), comutatoarele de aprindere a rachetelor alături de mânerul de armare a focoaselor. În bot exista un detonator la impact armat imediat după lansare. Pilotul avea chiar un måner pentru degajarea cupolei, dar șansele de supraviețuire ale pilotului în zona finală de picaj erau nule ! Cum să sari în mai puțin de o secundă la 600-700 km/h și la ce altitudine? Pur SF cu rol pur psihologic.

Personalul a fost recrutat voluntar, prin afișe ce implorau în numele patriei pe piloți să se înscrie în corpul de atac special, din august 1944. Natura sinucigașă a atacurilor era subînțeleasă și totuși voluntarii au fost foarte numeroși. Chiar și ofițeri cu familii numeroase de întreținut s-au trecut pe liste. Au fost selectați rapid 600 de oameni. Corpul "Trăznetul Divin" a fost format baza aeronavală Hyakurigahara sub comanda cdr. Motoharu Okamura ce era convins că poate întoarce soarta războiului cu ajutorul a 300 de avioane sinucigașe. A reușit să îi convingă și pe amiralii Shigeru Fukudome și Seiichi Ito.

Ultima misiune Okha a avut loc pe 22 iunie 1945. În total se estimează ca japonezii au pierdut circa 467 de oameni (229 membrii de echipaj ale purtătoarelor și 55-60 piloți Okha plus auxiliari) iar americanii aproximativ 150 de oameni, un distrugător scufundat și altul nereutilizabil, un puitor de mine și un cuirasat avariat ușor.

"OHKA" PILOTED BOMB: PRODUCTION MODELS

MODEL 11 Type: Sport Length: 16.8(512) Height: 199(606) Wing area: 381(1.16m) Maximum loaded: 646 (sqm) Power: 47186 (2140kg) 3x Type 4 Mk Model 20 solid-propellant rockets with total thrust of 1,754b (800kg)

MODEL 22 Length: 135 (412m) Height: 2261 (688m) Wing area: 377 (1.15m) Maximum loaded: 43sq (4sqm) Power: 3.1976 (1450kg) 1x Tsu-11 turbojet w total thrust of 441b (200 g)

Maximum speed Level: 403mph (649kmh) Dive: 580mph (933km) Range: c20mm (23 miles, 37km) Warhead: 2.646b (1200kg) Trinitroaminol

Number built: 756

Cele două desene explicative ce urmează au fost publicate ca reportaj de front în mai 1945. Mai mult ca sigur că cenzura britanică a permis publicarea acestor date pentru a descuraja serviciile de informații japoneze prin multitudinea de date corecte. Ele proveneau din studiul capturilor și nu aveau caracter secret, Aliații neluând în considerație realizarea unor astfel de arme sinucigașe. Iată un subiect interesant de cercetare a metodelor de propagandă din cel de Al Doilea Război Mondial. Oricum, realizarea ilustrației este remarcabilă și poate fi de folos oricărui muzeu militar.

Bibliografie - Modelism 3/1991; - Suicide Squads, Richard ONeil, Salamander Books Ltd, London, 1981; -The Cherry Blossom Squadrons. Born to die, M. Ohara, Tokyo 1973.