AVION METEOROLOGIE ŞI FOTOGRAMETRIE Ing. Vasile BELEA

În țara noastră primul serviciu foto-aerian a fost creat în luna mai 1916 și a fost pus în subordinea aviației militare.

După primul război mondial fotografia aeriană și, în general, aero-fotogrametria a devenit din ce în ce mai solicitată în diverse ramuri ale economiei naționale și pentru nevoile de apărare.

Dezvoltarea tehnicii fotografiei, în general, și a fotografiei aeriene, în special, precizia informațiilor obținute cu ajutorul său, au făcut din acestea mijlocul principal în activitățile de reambulare a hărților și de prospectare a diferitelor zone ale țării ce prezentau un interes economic.

Necesitatea realizării unui plan de cadastrare prin fotografiere aeriană a unei vaste zone petrolifere cu o suprafața de 450.000 ha, cuprinsă între localitățile Mizil și Târgoviște, a condus la încheierea unei convenții (semnată în iunie 1930) între Ministerul de finanțe și Inspectoratul general al aeronauticii; lucrarea urma să fie executată în termen de doi ani.

Inspectoratul general al aeronauticii a creat în acest scop o Secție aerofotogrametrică dotând-o cu mijloacele necesare printre care: o aeronetă Messerschmitt cu trei locuri, din care două pentru operatorii foto; două fotoredresoare automate de tip Zeiss și Zeyde-Dresda, un auto-cartograf Hugershoff, două aparate foto-aeriene Hugershoff cu obiective speciale Zeiss 1/4,5, clișee, casete magazin și o instalație de laborator foto completă.

Ulterior s-a achiziționat încă o aeronetă Messerschmitt perfecționată, iar secția a fost încadrată cu numeroși piloți, operatori foto și tehnicieni. Laboratorul foto și sălile de lucru ale secției au fost instalate inițial în Piața Sfinții Voievozi din București, apoi mutate, succesiv, în Bulevardul Nicolae Titulescu și Bulevardul Ana Ipătescu.

În cursul anilor 1930 și 1931, Secția aerofotogrametrică și-a onorat contractul în cele mai bune condiții, executând totodată și numeroase alte lucrări: planuri fotogrametrice ale unor orașe, a unor proprietăți, lucrări pentru serviciul geografic al armatei etc.

La Expoziția internațională de fotogrametrie de la Zurich (toamna anului 1930), exponatele trimise de Secția aerofotogrametrică română au fost apreciate de specialiștii străini, acestea situându-se printre cele mai interesante dintre lucrările prezentate.

În anul 1932 secția, devenită Oficiul aerofotogrametric, a fost trecută pentru o scurtă perioadă de timp sub conducerea Direcției cadastrului minier din Ministerul de Finanțe.

Începând din luna mai 1932, când s-a înființat Subsecretariatul de stat al aerului în cadrul Ministerului de Război, Oficiul aerofotogrametric a fost subordonat acestui subsecretariat.

Începând din toamna anului 1936, fiind integrată în Ministerul Aerului și Marinei, aerofotogrametria se dezvoltă ca urmare a unor condiții mai bune de dotare, devine o importantă ramură de specialitate a aeronauticii care, în colaborare cu Serviciul geografic al armatei și cu alte instituții, a adus mari servicii nu numai armatei, ci și multor altor ministere și organisme economice.

Textul anterior este preluat din lucrarea ISTORIA AVIAȚIEI ROMÂNE, apărută în 1984 la editura Sport Turism după o aventură de peste 8 ani! Redactorul de carte era o distinsă și foarte competentă doamnă, Carmen Zgăvârdici. Când a apărut cartea i-a propus regretatului redactor șef Vasile Văcaru, (senatorul de mai târziu), să mai scoată o carte, de această dată de aventuri, cu numele "Istoria Istoriei Aviației !", în care să povestească aventurile, patimile și torturile psihice la care rezistase eroic pe parcursul apariției cărții. În spatele biroului ei de la etajul 5 din corpul central - dreapta al Casei Scânteii era un dulap zidit în perete de vreo 2 x 1,1 x 0,4 m, plin cu documentație. Trei sferturi din acest volum erau manuscrise, memorii și fotografii refuzate nu atât de autorități, cât de aviatori între ei. De altfel, pe parcursul editării, colectivul de autori s-a schimbat de nenumărate ori, din considerente subiective, (păi pe trombonistul, regalistul, TV-ristul, rusofilul, anticomunistul, americanofilul etc., ăsta v-ați găsit să-l publicați !!!...), dar și obiective, legate de decese la vârste respectabile, apariția unor neveste tinere etc., tot tacâmul specific aviatorilor...

Cum visam pe vremea aceea să-i luăm doamnei Zgăvârdici măcar o parte din povești pentru Modelism-ul ce urma să apară... Cartea a apărut până la urmă și a fost un mare succes. Risipea o mare parte din golurile acumulate în literatura de specialitate românească. Nu se ocupa temeinic de al doilea Război Mondial, dar... Majoritatea uită și astăzi că din 1906 până în 1945 sunt doar 39 de ani, dar din 1946 până astăzi sunt 64 de ani și despre aceștia din urmă nu s-a scris mai nimic. Aviatorii nu au culoare politică. Ei sunt sufletul mașinilor de zburat și scuza universală cu "nu ne-au dat voie comuniștii" a devenit puerilă... În sfârșit.

Să revenim.

La capitolul "Fotografia Aeriană ..." de cdr. av. (r) Anton Marin apărea și un alt text scris de mână cu o poveste de neuitat. Messerschmitt construise până la M 17 doar planoare sau avioane sportive. Toți banii și speranțele firmei erau investiți în acest proiect. Dar, Salonul de Aviație din 1925 avea să aducă triumful concurenței, al prof. Ernst Heikel și perspectiva falimentului. Noroc cu românii ce au dorit 4 avionete. Cea din târg s-a livrat pe loc, plata făcându-se la fel. Dar pe atunci, România nu era pe lista aliaților Germaniei... Așa că Unchiul Willy a dormit o noapte la poliție dând extemporale! Iată deci o contribuție românească la Istoria aviației mondiale! Cine oare știe sau poate argumenta cu documente povestea, cert adevărată dar rătăcită?

Me 264

Desen de prezentare a avioanelor realizate până la sfârșitul războiului de către "Unchiul Willy" și implicit de uzinele Messerschmitt. Primul avion de serie și succes a fost M 17, iar ultimul Me 261 ce a fotografiat New York-ul în 1945!

M 17 1925 M18 1926 M 24 1929 M 35 1933 Me 108 1935 Me 109 1937 Me 163 1941 Me 202 1941 Me 323 1941

Pavilionul de ieșire, Băneasa.

Școala de observatori meteo și aerofoto, promoția 1940. Se lansează un balon cu hidrogen de la fabrica de bere. Sursa și obiceiul s-au păstrat încă jumătate de secol.

Punctul meteo de la Băneasa. Un avion de pasageri tocmai a decolat. Fotografilor din anii '60 indică aceleași adăposturi pentru hidrometre.

Promoția Școlii de Meteorologie Aero - Marină 1938.