**Contraamiral RAYMOND STĂNESCU**

Dr. ing. Cristian CRĂCIUNOIU

Promoția 1941 a Școlii Militare de ofițeri de marină „N.M.S.Mircea" a participat la cel de al Doilea Război Mondial ambarcat pe distrugătorul „Regele Ferdinand" și pe alte nave ale marinei militare cu care a executat numeroase misiuni de luptă pe Marea Neagră, în spațiul dintre Bosfor-Constanța-Odessa și Sevastopol.

Absolvent al Școlii de aplicație a marinei și al Școlii Superioare de Război, a îndeplinit după război funcții operative pe linie de Stat Major și în învățământul superior de marină, contribuind la pregătirea și formarea a numeroase promoții de ofițeri.

După trecerea în rezervă a activat în cadrul marinei civile unde și-a obținut brevetul de căpitan de cursă lungă și a îndeplinit funcția de Inspector șef al navigației civile.

Este coautor al lucrării de referință „Marina română în al Doilea Război Mondial", a publicat articole în reviste de specialitate și a prezentat comunicări și referate științifice la diverse manifestări cu caracter marinăresc.

Face parte din membrii fondatori ai Ligii Navale Române reactivată din 1990.

Există oameni care prin munca și activitatea lor marchează un domeniu. Amiralul Raymond Stănescu a schimbat cu siguranță maniera de apreciere, gândire și făurire a istorie navale românești. A fost un exemplu demn de urmat pentru toți ce iubesc marina.

Descendent a două generații de ofițeri, cavaleriști și apoi ofițeri superiori în cadrul trupelor mecanizate, a copilărit printre tancurile FT 17 și automitralierele Austin cu nume răsunătoare precum MATEIAȘI sau ARDEAL inscripționate pe turele. Atras de mirajul marinei, termină Școala de ofițeri de marină din Constanța odată cu intrarea în război, fiind aspirant la bordul unei unități de elită NMS REGINA MARIA. Participă la peste 40 misiuni de război în ape inamice și evoluează de la comandantul turelei 4 de 120 mm la puntea de comandă ca ofițer de artilerie. Se remarcă prin calm, curaj și spirit de inițiativă.

Participă la legendara acțiune de protecție a trupelor și barjelor ce se retrăgeau din baia Severnaia în Sevastopol la faimoasa retragere din Crimeea (Operațiunea 60.000). Atunci, ultima navă de război românească ce părăsea portul nu a suportat să vadă cum infanteriștii sunt secerați de forțele sovietice în superioritate zdrobitoare cu tancuri, artilerie și infanteriștii mânați de comisarii din spate și sub comanda cdr. Samson a revenit trăgând cu toate armele bordului.

Total surprinse, forțele rusești s-au retras, dar numai pentru a permite unei baterii de grele să tragă asupra distrugătorului. Sfidând legile logicii militare acesta a accelerat în loc să pună mașinile înapoi și proiectile au căzut în pupa. S-a retras, rușii au reluat atacul, a revenit și tot așa până a plecat ultima barjă KT cu români, nemți sau refugiați ruși trecuți de partea Axei.

Omul care a cerut un tun modern de 88 în locul piesei de la turela 2 ce trăgea cu o multitudine de proiectile și o cadență excepțională era lt. Raymond Stănescu.

Ulterior a lucrat în structurile Ministerului Transporturilor, Direcția Navigație unde s-a remarcat prin obiectivitate.

Opera sa remarcabilă a fost realizarea împreună cu regretatul Nicolae Koslinski a lucrării "Marina Română în cel de al Doilea Război Mondial", cea mai completă și cea mai amplă până în prezent. Lucrarea include pe lângă materialele de arhivă și colaborarea a câteva zeci de colegi din eroica promoție '41, ceea ce îi conferă un caracter suplimentar de obiectivitate și culoare.

A fost un om de factură deosebită, cu înțelegere pentru toți și fiecare, fiind observator și cu un umor lipsit de maliţiozitate.

Român în gânduri și simțiri avea o mare capacitate de sinteză, care îi permitea să vadă lucrurile în profunzime și interdependență: "Nouă ne-a mers bine când am fost alături de un mare imperiu care ne-a disciplinat gândirea și ne-a canalizat eforturile".

A fost un creator de școală, unul dintre aceia care au educat în spiritul muncii și creativității. A muncit până în ultimele zile de viață, pentru că așa era felul său de a fi și a considerat că Dumnezeu a fost generos cu el că l-a făcut român.

Sigur, acolo unde este acum a fost primit de echipajul distrugătorului tinereții sale aliniat la salutul pentru Amiral.

La revedere Domnule Amiral Raymond Stănescu!