DE LA MARINA GRĂNICEREASCĂ LA POLIŢIA DE FRONTIERĂ

Pe un fundal de canvas gris, din studioul fotografic pe plăci al șansei poporului român numită Carol Popp de Szatmary, vine la noi de acum 2 secole, dintr-o cameră din lemn de acaju cu o singură lentilă un ofițer al Agiei dintr-un mare port Dunărean. Cum îl chema? Nu știm, dar uniforma lui este teribilă. Fes, mătănii, jabou, pungă de pulbere, pistol cu cremene, hanger și durda, ghete de piele, pantaloni strech, ghetre ornamentate cu broderii, șalvari, chimir, o cruce a Domnului... Ras perfect, mustață întreținută cu plasă de noapte, figura dură de pokerist, tablagiu sau vânător de femei. Era în epoca în care ne europenizam și titlul său de agă se transforma în polcovnic sau în colonel... Cui nu i-ar fi plăcut să aibă atunci un străbunic ca el? Ce ilustrator român de modă s-ar încumeta să-i reconstituie uniforma imperială otomană?

Modern Romanian Navy had 150 years on 22nd of October 2010. This is the anniversary of the Royal Order stating the existence of the Danube Flotilla.

It was not a sudden event, it was preceeded by some others in Valachia and Moldavia, for the first time depicted in C-am. Nicolae Negrescu unpublished history of the Rumanian Navy.

Constituirea Flotilei de Dunăre a fost precedată de o serie întreagă de pași ce au pregătit evenimentul. Regulamentele Organice au impus instituirea unor unități specializate pentru controlul navigației și controlul traficului pe fluviu. Atât Muntenia cât și Moldova și-au construit sau procurat unități proprii pentru acest tip de misiuni. Saluparii proveneau din trupele de uscat și cele de Gardă a Frontierei. Un astfel de post din zona Turnu Severin avem în imaginea din dreapta și vedem că încă acum 2 secole posturile de pândari se construiau pe piloni pentru a preveni efectele inundațiilor. Mai mult, chiar și locuințele din lunca Dunării se construiau la fel, după cum putem vedea în fotografiile lui Carol Popp de Szatmary. Un material excepțional despre această perioadă, îl constituie lucrarea Istoria Marinei Române în sec. XIX a c-amiral Nicolae Negrescu, comandantul Flotilei Româno-Ruse în campania anului 1916. Din păcate, deși a câștigat concursul Marinei Militare din 1903, nu s-a publicat. Avea prea multe pagini și guvernarea liberală a făcut economii. Au venit conservatorii, banii alocați s-au consumat din nou și reveniți la putere, cei dintâi au decis publicarea lucrării cdr. Ciuchi, mult mai restrânsă.

Printr-o șansă manuscrisul s-a salvat fiind la redacția revistei noastre, donat în 1980 de d-na Alice Gherghiu, fiica nedreptățitului c-amiral. Sperăm să găsim un sponsor pentru a tipări întreaga lucrare (circa 700 pagini de manuscris a câte 4000 de semne).

Sus stânga: Agă din poliția de frontieră - Carol Popp de Szatmary - colodiu, colecția Cristian Crăciunoiu.

Sus dr.: Punct de frontieră la Dunăre - litho, ziar 1902, colecția Cristian Crăciunoiu.

Mijloc și jos: luntre de control-patrulare, 1842. Uniformele șaluparilor sunt de influență franceză. Reconstituiri aproape perfecte se găsesc la Muzeul Militar Național și la Muzeul Marinei Române Constanța.

PRUTUL MODELISM

PRUTUL a fost una dintre cele mai longevive corvete de la Dunăre. Calendarul Maritim din 1913, ni-l prezintă ca vapor de poliție fluvială construit în țara în 1892 din Germania, este intens utilizat ca vaporaș de inspecție a unităților grănicesești de pe întregul fluviu, ca navă de salvare și transport la inundații și calamități naturale, urcând uneori pe Siret până la Vadul Roșca sau chiar și pe Prut sau Nistru. Înarmat cu o simplă mitralieră Nordenfeld cu 6 țevi, nu a fost utilizat în acțiuni armate cu indicativul de steagulețe PBCV.

Îl regăsim sub denumirea DAENI la Giurgiu în 1972! Deși fusese reconstruit capital de minimum 2 ori, vaporașul cu zbaturi avea un aer foarte pitoresc. Remarcați bicicleta Carpați de lângă toba zbaturilor. Păcat că nu a fost păstrat pentru agrement.

CARACTERISTICI PRINCIPALE - Lungimea: 23 m - Lățimea corp: 4,4 m - Pescaj: 0,6 m - Viteza: 18 km/h - Deplasament: 27 t - Mașina cu aburi: 50 CP - Combustibil: cărbune, ulterior păcură

Rumänisches Wachtboot PRUTUL (Holtz, Bau-Nr.770) für die Donau

Pentru a putea preda editurii la timp, ne-am permis o licență, pentru care cerem scuze începătorilor. Din catalogul șantierului scoțian McLealan din aceeași perioadă, care conține planuri de nave ale CED, am extras vederea de deasupra a unei nave cu zbaturi din epocă, cu aceleași dimensiuni. Diferă mașina cu aburi și cabina prova pe care vă rugăm să le modificați conform fotografiei din albumul Ciuchi - 1906. Vederea laterală este absolut originală.

De la Regulamentul Organic până la Unirea Principatelor 1831-1835-1850-1859

C-am Nicolae NEGRESCU comandantul Escadrei de Dunăre Româno-Ruse 1916

Marina actuală s-a născut din paza frontierii; aceasta s-a executat la început de către milița de infanterie și cavalerie, de la care a trecut în urmă, pe uscat și în pichete, la grăniceri, pe apă la marinari, care multă vreme au format un corp de trupă deosebit, atât de cunoscut până astăzi sub numele de flotila.

Baza acestei paze o găsim în actul separat al tratatului din 1829, de la Adrianopole: "Guvernele celor două principate, bucurându-se de toate privilegiile unei administrații interioare independente, vor putea în deplină libertate să stabilească cordoane sanitare și carantine în lungul Dunării și aiurea înăuntrul țării, unde va fi trebuință..."

În 1831 intră în aplicare Regulamentul Organic și, în același an, regulamentul oștășesc pentru mila pământească a principatului Valahiei, pune temelia organizării militare a țării. "Mila principatului are de șef pe spătar și se compune din trupe călări și pedestre împărțite în trei regimente (polcuri); fiecare regiment se compune din două batalioane și din două escadroane. Regimentele au numerele de la 1 la 3, batalioanele și escadroanele de la 1 la 6.

Un regiment se comandă de un colonel (polcovnic), batalionul de un maior, iar escadronul de un căpitan. Batalionul se compune din 4 companii (roate), compania din două plotoane și plotonul din șase despărțiri. Escadronul se compune din 4 plotoane iar plotonul din 4 despărțiri.

Efectivul: unul batalion - unul escadron Maior - 1 Căpitani - 4 - 1 Locotenenti - 8 - 4 Sublocotenenti - 8 - 4 Juncări - 16 - 8 Doctor - 1 - 1 Unter-ofiteri - 48 - 14 Trâmbițași - 2 - 2 Tobosari - 8 - Soldați de front - 480 - 160 Soldați de nerand - 12 - 3 Total - 586 - 190

Efectivul celor 6 batalioane este dar de 3516 trupă și ofițeri iar al escadroanelor de 1140, în total de infanterie și cavalerie 4656, la care se adaugă Statul Major al miliei și anume:

Spătarul (general-inspectorul) - 1 Ajutorul său cu rangul de colonel - 1 Colonei de regimente - 3 Colonel-adjutant - 1 Căpitani - 3 Scriitori - 8 Total general - 4676

După tabelele de dislocație ale trupelor, stabilite de acel regulament, se destinaseră pentru vamă, carantină și linia Dunării compania 2 din regimentul 2 de milie și plutonul 4 din al doilea escadron, cu efectivele respective de 132 și 43 oameni, ambele cu reședința la Brăila, cu toate că regimentele, batalioanele și escadroanele întrebuințate în serviciul cordonului sanitar urmau să se schimbe în fiecare an, pentru ca fiecare batalion și escadron să țină astfel garnizoană și în București, în interesul instrucțiunii.

Îndată ce se stabili cordonul sanitar, se cumpărară 3 șalupe canoniere, fără alt caracter decât acela de a face poliție pe Dunăre la Brăila, la Gura Ialomiței și la Giurgiu; vasele erau deservite de către oamenii regimentelor de infanterie, aflători în acele puncte, potrivit dislocării lor.

La 1845 le găsim repartizate astfel: Șalupa no. 1 la Brăila, comandată de locotenentul Nicolae Petrescu Șalupa no. 2 la Giurgiu comandată de locotenentul N. Pescaru Șalupa no. 3 Gura Ialomiței comandată de locotenentul Sterea Patrescu.

Cu mijloacele de mai sus era neîndestulătoare și paza granițelor se făcea cu mare anevointă, întrebuințându-se numai aceeași milie deoarece frontierele erau prea vaste, generalul Kisseleff aprobă în 1834 proiectul asupra pazei Dunării și a graniței dinspre Austria și Moldova, din care extragem următoarele:

Secția pentru paza liniei Dunării

Art. 1. "Paza liniei Dunării pe toată întinderea ei de la Virciorova și până la Siret va fi sub cea de aproape priveghiere a miliei pământești, care va cuprinde carantinele și cantoarele vămilor, pe unde sunt așezate și alte puncte mai însemnătoare ce se vor chibzui după trebuință, preumblându-se pe Dunăre de la un punct la altul și prin ostroave cu calacelele și strejuind cu acest mijloc carantinele și hotarul țării, înlesnind totodată și caftarea vămilor și venitul statului atât din ostroave cât și din vânarea peștilor..."

Această stare de lucruri dăinui până la 1850 când se făcu legea pentru organizarea grănicerilor, prin care sarcina străjului Dunării se ridica de la armată și se lăsa în seama satelor, afară de 13 pichete în distanța Brăilei, 12 în a Ialomiței, din cauza neajunsului satelor, carantinele și două pichete la Giurgiu, care rămâneau tot în seama orașului. Numărul pichetelor după marginea Dunării se fixează la 222, pe granița Austriei la 154 și pe cea a Moldovei la 103, pentru Dunăre se formau 5 batalioane cu câte 4 companii (roate) și pentru rest 2. Ținerea podurilor și luntrilor pe la gurile și privalurile prin pichete nu se mai lasă în sarcina satelor ci în aceea a vistierei; satele fiind datoare să dea numai oameni la caz de trebuință. Fiecare batalion avea un comandant, ajutat de un adjutant și toți se aflau sub comanda a 2 colonei din oștire, hotărâți ca inspectori ai granițelor, unul pentru linia Dunării, celălalt pentru linia Carpaților și hotarul cu Moldova.

La 26 mai anul acesta, principele domnitor inspectează flotila oștășească destinată portului Brăila și, drept mulțumire de starea în care a găsit-o, dă ordinul de zi pe armată, no. 106, și dăruiește comandantului, căpitanul Petrescu, ca gratificație, leafa pe șase luni, subofițerilor câte 6 galeri iar soldaților câte 4.

Cu această ocazie se convinse de necesitatea de a se despărți flotila de infanterie și de a se constitui în mod deosebit trupa și comandamentul șalupelor, așa că vom lua ca punct de plecare a marinei muntene această dată 5 iulie 1850 data decretului de organizare care urmează:

Noi, Barbu Dimitrie Știrbei, Cu mila lui Dumnezeu Domn stăpânitor a toată țara românească,

Poruncă către oștirea românească

"Văzând din experiență că comanda șalupelor canoniere fiind compusă cu oameni de prin polcurile de infanterie, care, după a lor așezare impusă de dislocație, nu au mijloace de a îngriji după cuviință de acești oameni și dorind a da acestei comenzi o organizare mai sistematică, poruncim ca în viitor, la trei șalupe canoniere ce există astăzi să se înființeze personalul următor, adică: 3 ofițeri comandori, 3 feldvebeli, 7 unter-ofițeri, 3 tobosari și 53 de nerand care, scoțându-se din catastifele polcurilor, să formeze această comandă deosebită și a lor ținere după tabelele înfățișate pe lângă raportul împlinitorului datoriilor de șef al oștiii, colonel Pasnaschi cu no. 1800, are să fie din raportul anual al flotilei; cu aceasta, însă nu se ridică îngrijirea comandorilor de polcuri și batalicane, fiecare pentru șalupa aflată în raionul său, ci din potrivă li se impune îndatorire a le vizita adesea și a lua cuvenitele măsuri pentru orice privește exactitatea slujbei și disciplina oștășească. Tot într-o vreme poruncim ca în raporturile de lună ce ni se înfățișează de la statul oștiri, deosebită riglă pentru aceasta comandă. Îmbrăcămintea cinurilor de la această comandă va fi întâi, pentru cinurile de jos spentere în loc de mindire pentru mai multă comoditate, cu paspoalurile și epoletele de la spentere, pantalonii și mantaua albă; al doilea, chivarâ de piele de lac după forma celei de infanterie, fără pampon, cu adaos de două ancore la pajere, și al treilea armătura și amunița de război va rămâne ca a infenteriei. D.D. ofițeri vor purta mindire lungi și, în loc de sabie, spangă cu portepei de lac peste umeri, cu începere de la 1 ianuarie".

Urmează scădirea Măriei Sale. No.122 anul 1850, iulie 5".

În Moldova, regulamentul pentru milița națională a Principatului Moldovei din 1831, zice, de asemenea, că datoriile miliei în organizarea sa actuală sunt:

A. Paza frontierelor și carantina pe Dunăre B. Serviciul în garnizoane C. Paza deținuților la saline.

Șeful ei suprem era Domnitorul, iar comanda se exercita de hatman și se compunea din infanterie și cavalerie, formând un singur regiment; la început, din cauza lipsei mijloacelor bănești, acest regiment era constituit dintr-un batalion și un escadron, prevăzându-se că numa pe urmă să se poată crea încă un batalion și un escadron. Batalionul avea 907 oameni, ca ofițeri și trupă, iar escadronul 212, ceea ce, împreună cu 1 colonel, 1 ofițer maior de serviciu, 2 adjutanți maiori și 6 scriitori, dădea pentru regiment un total de 1129 oameni, pe lângă care venea hatmanul cu statul său major.

Pentru completarea comenzilor se dă boierilor și fiilor lor, care doresc să intre în serviciu, ranguri potrivite cu rangurile lor boierești dar numai la început, mai în urmă nici boierii nici fii lor nu mai pot intra în serviciul miliei decât cu rangul de cadet

1) să nu fie mai tineri de 18 ani; 2) să facă cerere în scris general-inspectorului, alăturând documente despre familia lor, de venitul anual și anume, cei pentru infanterie 100 de galbeni, cei pentru cavalerie 250 de galbeni pe an și cu un atestat pentru cursul învățăturilor urmate; 3) No. cadeților nu era mărgint; leafa, hrana și îmbrăcămintea primeau însă numai cei din completul comandelor; 4) Tot cadeții în curs de doi ani erau obligați să se îndeletnicească cu dobândirea cunoștințelor slujbei și a regulamentului oștiri, după care depunea examen, etc. în care trebuiau să stea cel puțin un an; după împlinirea acestui termen cadeți se avansau la primul rang ofițeresc, în ordinea vechimii și a cunoștințelor dobândite.

Două companii din batalion și un pluton din escadronul de cavalerie erau repartizate la Galați, pentru paza liniei Dunării de la gura Siretului până la aceea a Prutului; pentru menținerea ordinii în port și pentru brandvachtă, adică pentru poliția pe Dunăre. În 1835 se înființează în portul Galațiului un corp de poliție fluvială, având un vas plutitor și 25 oameni efectiv, acest corp luă numirea brandvachta; sâmburele viitoarei flotile.

Cu timpul trupele sporiră și în 1843 se înființează cel de-al doilea batalion, din care se luau acum oamenii pentru paza Dunării și echipajul stacionarului din Galați. Îmbrăcămintea lor o vedem făcându-se în țară din furnituri a căror curioasă denumire o găsim în actele oficiale de pe vremuri; așa în publicația no.2, 21 637 a departamentului treburilor dinăuntru, citim:

"De la Hatmanie primind-se mijlocire cu adresurile no.3598, 3599 și 3600 de a publica găsire desiguri mușterei spre a lua în întreprindere tesflimărisirea obsumderosci trebuitoare pe sorocul anului viitor 1846 spre îmbrăcămintea radavoilor din batalionul II a marinei și a brandvachtei de la Galați, deci însemnând aici numirea lucrurilor de soi și cătimea trebuitoare, precum și pentru aflarea ahodnicilor cu lămurire că târguire are a fi în pre-sustia sfatului ocârmuitor la 31 octombrie, 7 și 13 noiembrie, unde vor găsi și probe de tot soiul de materialuri:

Postav vânăt pentru mindire și gulere de mantale; Postav sur albastru pentru pantaloni; Postav sur fabrică rusească pentru mantale și pantaloni; Postav roșu pentru vipușe și petlige la mindire, pantaloni și mantale; Pânză albă de căptușeală pentru mindire, pantaloni și mantale; Pânză roșie de căptușeală la poalele mindirelor; Bumbi de alamă pentru mindire și mantale; Galstuce; Rănițe de piele de vițel cu curele și cătărăme; Manere de tinichea; Podsumnice de piele de glanț cu granată de alamă; Perechișuri la podsumnice de piele groasă; Protoși pentru tesace și baionete; Ceaholuri și mantale de cleioncă (mușama neagră); Ceaholuri pentru podsumce de aceeași cleioncă (mușama); Kivere de postav negru cu fundul de glanț; Eișcheturi de lână; Pompoane; Postav negru lat de 2 arșini la gulere și epaleturile mantaleor și galstuce; Temleac de fir pentru îngrijitorul vasului de brandvachtă etc.

La 1843 Domnitorul Moldovei Mihai Gr. Sturdza anunță construcția unui bric-goeletă care se dă la apă la Galați, sub numele de Emma purtând pavilionul moldovenesc de război și destinat brandvachtei. Emma este armată cu 4 tunuri mici de 120 mm, adusă din Piemont cu doi ofițeri și un echipaj de 22 oameni, sub comanda locotenentului Steriade din corpul grănicerilor Moldovei, în afară de dânsa, stationau la gura Prutului, șalupa Ștefan cel Mare și la aceea a Siretului, șalupa Galați, armate amândouă la prova cu câte un tun scurt de bronz de 75 mm.

La Arsenalul Armatei din București se poate vedea și astăzi tunul primei șalupe purtând inscripția următoare: "ȘTEFAN CEL MARE REGIA FONDERIA TORRINO 1843"

Dedesubt un scut cu marca Moldovei; cap de bour la stânga cu o stea între coarne și un leu la dreapta ridicat în două picioare cu coada în sus și ținând cu picioarele dinainte un buzdugan.

Comerțul era dezvoltat; pe lângă plutăria Siretului, exista navigație fluvială, și maritimă, după mare începuseră a veni afară, de corabii și vapoare. La 1845 Loydul austriac era deja instalat pe locul ce-l ocupă astăzi și la 1846 Prima Societate imp. reg. privilegiată de navigație cu vapoare pe Dunăre, se instalase cu autorizația domnitorului, iar mai târziu cumpără tot materialul plutitor al Bavariezilor, care li precedaseră în Galați. Până și la noi vedem oarecare mișcare căci în 1843 se dă la apă la Brăila o corabie românească căreia i se dete numele de Marita ca omagiu adus doamnei prințului Bibescu. Entuziasmul cu care Cezar Boliac, adresându-i o poezie de ocazie, îi face următoarea urare, ne arată înflăcărarea spiritelor de pe acele vremuri:

"Mergi corabie, zice dânsul, mergi de arată Europei culorile României, mergi a-i duce bogățiile solului nostru și a-i cere luminile sale; mergi de vizitează Italia, Franța și Spania și spune popoarelor lor că sunt încă Români de la Dunăre la Nistru de la Tibiscul la muntele Emu!"

"Când vei trece înaintea Italiei, ridică-ți toate pavilioanele tale, aceasta e vechea ta patrie, aceasta este mama ta".

"Când vei merge în lungul coastelor Franței, salut-o cu strigăte de bucurie, ea este țara libertății. Și dacă tu atingi în Spania și trebuie a atinge, tu ne vei spune la întoarcerea ta cât de multă virtute a trebuit acestei mândre națiuni a se regenera".

"Tu vei saluta în ea pe sora cea mai mare, patria lui Traian".

Să constatăm aici, înainte de a merge mai departe, că la data de mai sus se găseau în porturile noastre principale, Brăila și Galați, buni meșteri de construcțiuni navale.

Bricul goeletă Emma putrezind foarte repede, probabil din cauza relei calități a materialului de construcție și ne mai putând fi întrebuințat, este vândut în 1847, abia după 4 ani de serviciu. Ea este înlocuită cu 3 șalupe canoniere, dintre care cea mai mare armată cu 5 tunuri - în alte părți se spunea cu 3 - și i se dădu numele de Moldova; celelalte două erau armate cu câte un tun și fură numite, una Anna și una, Natalia. Serviciul acestor vase era: Moldova pentru poliția Dunării, iar șalupele Natalia și Ana, pentru paza gurilor Siretului și Prutului. La 1850 efectivul brandvachtei se urca la 70 grade inferioare și doi ofițeri.

În 1853 șalupa Moldova fu luată de către Ruși ca și bateria de artilerie, dar fu restituită principatului în 1856.

În anul 1857 după retrocedarea părții din Basarabia către Moldova, linia Dunării se mări considerabil, astfel că puțina trupă ce se afla la Galați (brandvachta) pentru poliția portului și a fluviului de la Reni până la gura Siretului, nu mai putea să împlinească acest serviciu pe întinderea cea nouă. Hatmanul oștirei arătând printr-un raport că acum trebuie poliție maritimă în porturile Reni, Ismail și Chilia, ca prima măsură pentru paza bunei rânduieli, a dispus ca comandirul brandvachtei de la Galați să trimită un număr de ranguri de jos cu bărci din acea comandă la porturile menționate și totodată a întocmi un proiect pentru înființarea unei flotile pe Dunăre. Hatmanul zice în raport că ocârmuirea Principatului are neapărată trebuință de această flotilă pentru statornicirea deosebitelor măsuri polițienești și buna rânduială pe la toate porturile și în întreaga cuprindere a graniței dinspre Dunăre.

Proiectul propus a fost aprobat de către căimăcănia Principatului, dar nu primi nici o aplicare până mai târziu, după unirea Principatelor.

Dar nu numai flotila Moldovei ci și aceea a Valahiei luă parte la operațiunile Rușilor pe Dunăre, căci, mai fură încorporate armatei rusești și regimentele moldovene și valahe care constau din paza frontierei și din dorobanți (poliție călăreață) și au o tărie de 20 000 oameni cu 14 tunuri", zice istoriograful militar al acelui război, generalul maior A. Petrow, din marele stat-major al armatei rusești. Din anexa II ce însoțește lucratul său, se vede că flotila de război a celei dintâi țări constând din brandvachta gălățeană, avea 3 canoniere cu 72 oameni, iar a celei de-a doua, 4 canoniere cu 125 oameni. Cu toate că generalul Petrow adaugă că trupele de mai sus au întărit numărul forțelor rusești numai cu numele, deoarece ele și-au urmărit în realitate propriile lor interese, așa că ar fi fost riscat să se bizuie pe ele pentru tot timpul războiului, vasele fură întrebuințate de dânșii și, la Isaccea, Natalia, expusă hirtuielilor, se deteriorează cu totul. Tot astfel trupele par a se fi distins, după cum reiese din următorul ofis al Exc. Sale deplin împuternicitul Comisar Extraordinar în Principatele Danubiene general Budberg, din 1854:

"D.I. comanduitorul al oștirilor al 3-lea al 4-a și al 5-a corpusuri au binevoit a hotărî spre răsplătire cinurilor de jos ale Valahiei la Barca artileriei canonieră:

1. Celor ce au luat parte în demonstrația trecutului februarie 17%, feldvebelului Mihai sin Ene, unter-ofițerului Stancu Tudor Turturică și soldaților Ion Dincă Giulescu și Vișan Dragu Bălan, medalie de argint pentru vitejie la lenta sf. Gheorghe.

2. Celor ce au luat parte la trecerea oștirilor noastre pe malul drept al Dunării la 11 ale lunii martie, unui feldvebel 2 galbeni, la 4 unter-ofițiri câte 5 ruble de argint fiecăruia, soldatului Vaici Toma, pentru că s-a aflat la cotorul meu, 2 galbeni și celorlalți 63 soldați, câte un galben fiecăruia; încunoștințându-vă de aceasta, adaug că medaliile și bani ce s-au hotărât mai sus, s-au pre