Astăzi, la mai bine de 50 de ani distanţă, construcțiile lui Matei Kiraly par Science Fiction.

Cu stinghii de brad, placaj şi cuie de tapiţerie, motoare Metrom Braşov de la celebra motoretă MOBRA, ba chiar de la varianta iniţială, popular denumită CAPRA s-au realizat nişte vehicule care şi astăzi ar stârni invidia oricărui mic producător, constructor amator sau chiar pescar...

CE PĂRERE AVEȚI DE UN CONCURS INTERNAȚIONAL ECRANOPLAN - GIROCOPTER ACVATIC CU PREMIILE MATEI KIRALY! CINE NI SE ALĂTURĂ ?

Ecranoplanul UHE 67-3

Aparatul a fost de fapt o aripă zburătoare, care în condițiile efectului aerodinamic al solului (cunoscut şi sub denumirea de "efect de ecran") trebuia să asigure sustentație chiar la viteze de 50-60 km/oră.

Aripa era mărginită de doi pereți laterali rigizi (sidewall), care depăşeau intradosul cu 6 cm la prova şi 5 cm la pupa, împiedicând lateral scăpările de aer din perna ce se comprima dinamic între fundul aparatului (intrados) şi suprafața apei (ecran).

A fost construit în septembrie 1967 la Timişoara de o grupă de tineri (studenți navalişti de la Institutul Politehnic Galați; mecanici timişoreni), ajutaţi şi încurajați de Institutul de Cercetare şi Proiectări pentru Construcții Navale "ICEPROHAV" Galaţi.

Era o construcție în întregime din lemn: scheletul din brad de rezonanță, pereții laterali (sidewall) din placaj de aviație de 5 mm, fundul aparatului (intradosul profilului) din placaj aviație de 2 mm, iar partea superioară (extradosul profilului) din carton şi pânză impregnată. În planul diametral se găsea un cheson întărit destinat pentru pilot, chesonul spre pupa se încheia printr-un perete transversal întărit pe care a fost fixat motorul.

Cu ajutorul acestui aparat voiam să clasificăm câteva probleme de bază legate de "zborul pe perna de aer", cum ar fi mecanismul ridicării şi desprinderii de pe suprafața apei, problemele referitoare la stabilitatea aparatului, la manevrabilitatea lui şi în general la comportarea din timpul "zborului".

Motorul antrena o elice navală tripală şi asigura atât propulsia cât şi guvernarea aparatului deoarece era pivotabil. Pentru a uşura menținerea drumului după desprinderea de apă, la pupa, au fost montate două derive prevăzute doar cu compensatoare.

Pilotarea a fost încredinţată tânărului mecanic Paul Kovacs, un experimentat conducător de ambarcatiuni de viteză.

Încercarea aparatului s-a făcut pe ziua de 28 septembrie 1967 pe canalul Bega zona UHE. Aparatul iniţial a fost prevăzut cu un motor de 12 CP.

Desprinderea completă cu motorul de 12 CP nu a putut fi realizată.

În ziua încercărilor nu era niciun vânt şi astfel nu am avut ocazia să încercăm comportarea aparatului lansat împotriva vântului.

Astfel după prima serie de încercări considerate nereuşite s-a luat decizia de înlocuirea motorului de 12 CP cu un alt motor de 16 CP (care putea fi forţat până la 24 CP).

ECRANOPLAN 67 - EXPERIMENTAL

Lungime: 3,2 m Lăţime: 2,5 m Aria pernei: 8 m² Greutatea totală (cu pilot): 130 kg Motor: exterior pentru ambarcatiuni Elto-envinrude cu putere de 16 CP.

Cu motorul de 16 CP comportarea motorului s-a schimbat radical, desprinderea totală s-a realizat imediat. S-a putut sesiza clar chiar şi accelerarea suplimentară.

După câteva ture de probă însă, la orele 18.40, când pilotului i s-a dat permisiunea să accelereze la maximum (se depăşeau chiar ambarcațiunile de urmărire care trebuiau să efectueze consemnările, fotografierile şi filmările), aparatul aflat în plină viteză, după aprecierea (competentă) a observatorilor la 75-85 km/h, s-a rupt, apoi s-a prăbuşit, scufundându-se în câteva secunde.

Corpul dimensionat la limita s-a dovedit a fi insuficient de rezistent pentru a suporta sarcinile noului motor mai puternic.

Deşi aparatul distrus nu a mai putut fi reparat, încercarea aparatului a demonstrat că am reuşit să realizăm sustentația, stabilitatea şi chiar o oarecare manevrabilitate, fiind primul vehicul cu efect de sol, încercat la noi în țară, pe apă.