Visul oricărui modelist este să poată executa cu efor­turi minime tot ceea ce îşi doreşte şi să depășească în dibăcie tehnologică marile firme. Cu ajutorul tehnologiilor de vacumare se pot realiza numeroase piese şi componente, inaccesibile altfel: piese din răşini, matrițe din cauciuc siliconic şi chiar compo­nente din plăci de ABS sau altă folie termodeformabilă.

Iată de ce vom prezenta mai multe articole pe această temă, toate ținând seama de propria experien­ță.

Principalele componente ale acestei tehnici sunt: - Pompa de vacuum - Cuva de vacumare sau rama de deformare - Accesorii din comerț sau "talcioace"

Avantajele sunt multiple şi să nu uităm că şi astăzi există numeroase modele de nave sau avioane vacuumate şi ce să mai vorbim!

Dispozitiv de vacumare de arh. Florian PAVEL

Aceste accesorii introduse în kit-uri dublează sau triplează prețurile.

Piesa cea mai importantă este un compresor de frigider, achiziționat de la depozitul de fiare vechi din capul străzii cu circa 30-40 lei.

Atenție la demontarea motorului tăiați țevile metalice cu o lamă de bomfaier, cât mai lungi cu putință. Căutați să nu avariați releul de pornire-oprire şi nici sistemul de prindere al acestuia. Prelevați cablul de priză aşa cum este, eventual fără a-l decupa.

Esențial: în timpul prelevării încercați să nu răsturnați compresorul pentru a nu pierde ulei. Un flacon de 1/2l ulei este circa 40 lei! ... şi nici nu se prea găseşte. Fără ulei, compresorul este inutil.

Decupați dintr-o bucată de scândură un suport ca cel din fotografiile alăturate. Nu confecționați o cutie deoarece el trebuie să fie bine răcit.

Urmăriți cuplarea electrică a releului cu cordonul de alimentare. Acesta din urmă se secționează şi se leagă un întrerupător de tipul PT sau eventual ce avem la îndemână. Doi sau trei şoricei ne pot asigu­ra un montaj elegant al circuitului electric. Atenție la izolaţia cablurilor, mai ales că majoritatea copiilor sunt atraşi de "jucării"!!!

Recipientul în care se face vacuumarea depinde de scopul acesteia pentru turnări de răşini şi cauciucuri siliconice poate fi o simplă oală de bucătărie, cu cât mai veche, cu atât mai bună (este mai rezistentă fiind din oțel) sau chiar un platou smalțuit vechi de băgat în cuptor.

Cazul 1 - Să presupunem că dorim să vacuumăm un suport de dioramă sau ceva mai simplu, un perete de casă, un pavaj etc.

Avem 2 posibilități: cea simplă şi directă mai grosiară şi cea în negativ, mai complicată dar mai precisă.

Pentru prima variantă confecționăm piesa de produs dintr-un material rezistent ce nu se va deforma la vacuumare, de exemplu lemn de tei. Luăm o folie de plastic deformabil, asemănător celei din care se fac paharele. Se mai găsesc în moluri când se aduc produse noi şi de obicei fetele le consideră gunoaie, mai ales la raioanele de fructe. Luați-le şi încercați pe principiul "Cu mulți bani poate oricine, fără românii sau băieții inteligenți!"

Să presupunem că vrem să confecționăm un cub. Îl măsurăm şi cu traforajul confecționăm o gaură cu latura cubului + dublul grosimii materialului.

Principial vom face vacuum în cratiţă şi cu ajutorul unui mâner de gaze de 1/4 3/4 disponibil oriunde comutăm la dispozitivul de vacuumat, după ce în prealabil am înmuiat plasticul discret, cu foenul soției la limita de curgere.

Pentru economie de timp şi material, exersați cu o formă cât mai simplă. 2-3 vacuumări vă vor permite să trageți concluziile necesare. În curând veți putea discuta cu experții prin intermediul forumului nostru.

Deasupra și jos: capacul cratiţei se confecționează dintr-o bucată de sticlples sau plexiglas transparentă, cu o garnitură de cauciuc turnată. NU UTILIZAȚI STICLĂ! SE POATE SPARGE SUB PRESIUNE SAU ȘOCURI CU EFECTE DEVASTATOARE!

Aveți în foto şi modul de prindere al furtunelor şi robinetului.

Stânga și jos: un exemplu de model realizat în tehnologia vacuum, răşină şi fotoetch.

(urmarea în nr. viitor)