HIDROAVIONUL SAVOIA MARCHETTI S.55

Cpt. C-dor Av. Gheorghe BORCESCU

ing. Pera BAITY născut la 2 aprilie 1900 în satul Grebenu, Râmnicu-Sărat. A fost al 4-lea din 12 frați și surori, primul din 4 frați aviatori. După 2 ani de liceu militar la Iași, își dorește să navigheze.

Absolvă Școala Navală Constanța în 1922 și îl aflăm în 1923 îmbarcat pe canoniera Stihi sub comanda C-dor-ului Fundățeanu. În uniforma marinei se duce la Tecuci, orășelul leagăn al aviației și se înscrie la cursurile Școlii de pilotaj.

Promoția 1924, a doua din istoria școlii, va începe zborurile cu imaginea unui Spad XIII sfărâmat și trupul cpt. av. Vasilescu. Îi are instructori pe plut. av. Răchițeanu Marcu și lt.av. Rusescu Radu "Talică". Șeful de pilotaj este cap. Av. Gheorghe Jienescu, viitorul pilot de raid, creator de legislație aeriană, Ministru al Aerului și la urmă martir al închișorilor comuniste.

Pe 8 septembrie 1924 slt. av Borcescu finalizează raidul Tecuci-Galați și retur și este brevetat pilot de avion. Din promoția de brevetați 1924 face parte și colegul și prietenul Georgescu Constantin, zis Șarpele.

Anul următor în cadrul Școlii Speciale Aeronautice acumulează ore nu doar cu Driglă dar și cu aeronave SET Proto-2, Potez XV, Morane Saulnier MS. 35. Carnetul de zbor menționează în special avionul de școală Hanriot HD 14 cu consacratul motor Le Rhone 9 de 80 cp.

1926 și 1927 preia funcția de instructor la Tecuci și i se repartizează un "punct". Acumulează multe ore în dublă comandă, de data aceasta ocupând postul de pilotaj spate. Îl are ca elev pilot pe fratele mai mare Anghel. A fost al doilea pilot Borcescu, o boală îl răpune după 3 ani. Între colegii instructori îl menționăm pe veteranul Naidineascu Dumitru (nea Nac).

Programul de pregătire practică în zbor se face în dublă comandă apoi "simplă" pe Hansa Brandenburg BI cu motor Mercedes de 100 c.p (vezi Modelism nr 1/1991). Porecla de aerodrom a acestei apreciate aeronave de școală este "Driglă". Apoi urmau dublă și simplă pe Brandenburg CI cu motor Austro-Daimler 160 c.p. și Brandenburg 220 c.p.

În aprilie 1927 face parte din echipajul care stabilește Six al lt. Miclescu. "Raidul României Mari", etapizat și cronometrat de Automobil Club Român, a avut distanța de 2640 km, viteza medie de 41 km/h și doar o oprire de aprovizionare.

Angajamentul de instructor formare expiră și la sfârșitul de septembrie îl găsim la Școala de Perfecționare (Vânătoare) Buzău. Școala abia primise în gestiune noile SPAD 61. Bleriot SPAD (Société pour Avions Déperdussin) S.61/2 a fost o evoluție a lui SPAD XX, refuzată în serviciu de Aéronautique Militaire.

În cariera sa ulterioară, va întreprinde doar un zbor acrobatic cu S.61 în fața unei comisii de anchetă. Norocul îi surâde în noiembrie când este detașat la Centrul de Instrucție Aeronautică pe Aerodromul Pipera. Unitatea are în dotare celălalt vânător modern, Fokker D11. Pe această excelentă aeronavă duce la bun sfârșit angajări, acrobație individuală și în formație. Căpitanul Romeo Popescu îl confirmă instructor de vânătoare.

Primăvara lui 1928 continuă antrenamentul pe Fokker dar și Morane MS 35 și 129, adunând deja puțin peste 800 ore de zbor. Se poate observa dinamica perfecționării sale ca pilot.

Rapid și sigur face și nunta la Buzău cu Viorica Grinzeanu, la doar 2 luni de la cunoștință. În carnetul de zbor, devenit peste ani carnet de amintiri scrie în glumă versurile unui cântec: "Ceasul rău, ceasul rău, făcui nunta la Buzău". A 3-a zi după nuntă, Gheorghe Borcescu, se îmbarcă spre Italia.

Fabrica S.I.A.I. (Società Idrovolanti Alta Italia) fabrica echipamente moderne aero-navale cu numele inginerului Umberto Savoia, membru al familiei regale. Uzina constructoare se afla în orașul Sesto Calende pe malul frumosului lac alpin Lago Maggiore și supraviețuiește astăzi în cadrul companiei Agusta. Hidroescala se chema Santa Ana. În apropiere, pe Lago Como, funcționează în prezent o școală de hidroaviație.

Ministerul de Război comandase un lot de 12 S.I.A.I. Savoia-Marchetti S59 bis pentru a suplimenta hidroavioanele românești R.A.S. Getta din dotarea Grupului de Aviație Maritimă de pe lacul Sutghiol. După o lună în Italia, Gheorghe Borcescu revine la flotila de luptă Pipera. Execută raiduri și recunoașteri cu SPAD 61 și zboruri de noapte pe Morane S.35 și Caudron (C.59?). primind felicitările generalului Rudeanu. Flotila face o demonstrație la vizita șefului de stat "de facto" al Poloniei, mareșalul Pilsduski.

În octombrie 1928 pleacă din Flotila de Luptă în favoarea hidroescalei de la Mamaia (pe Malul estic al Sutghiolului), unde preia funcția de instructor de zbor pe primele 4 Savoia S.59bis aduse din Italia. În luna decembrie pleacă scurt la Sesto Calende pentru zboruri cu cel de-al 2-lea lot de Savoia. Passaleva face recepția și partea română contra-recepția.

După deschiderea zborurilor în 1929 încep dublele de formare. Prietenul său, Lt. Av. Savulescu Alexandru (Sifu) moare pe 4 Mai la amerizare cu S59bis No.1, avionul pilotat până atunci de Borcescu.

În iunie Grupul de Aviație Maritimă face un zbor de întâmpinare pentru avioanele unui aviator celebru în epocă. Pentru antrenament în zborul în formație mare și pentru atragerea clienților, celebrul Italo Balbo pornește "Crociera Orientale". Italia Odessa trecând prin Varna la dus și Constanța la întoarcere. Impresionanta escadră italiană era formată din 35 de hidroavioane S-55, două hidroavioane S-59 Bis și un hidroavion trimotor CANT, de transport. Lt. Borcescu este luat secund la bordul unei Savoia S55, cu comandant Cap. Ing. Alberto Del Prete, pentru 52 ore de zbor de la Constanța la Orbetello lângă Roma. Acolo va fi prezentat ducelui Mussolini.

La mijlocul anului 1929 Borcescu devine primul aviator român cu peste 1000 ore de zbor. Ca evenimente notabile, în luna august în cadrul unui raid Constanța - Balcic îl are la bord pe prințul Paul al Greciei. În septembrie face un raid de anduranță, 8h 30' de-a lungul întregii granițe maritime a Regatului Român. La insistența unui colonel din statul major al diviziei 2 aeriene face o amerizare pe Marea Neagră furtunoasă și acostează la mal.

În 1930 continuă formarea și întreprinde misiuni foto în lungul coastei sau raiduri dobrogene. În vremurile acelea în localitățile unde poposea un aparat de zbor se aduna tot satul. Așa a fost și la aterizarea pe Dunăre la Tulcea unde Lt. Borcescu, Căpitanii Stângaciu și Ertl sunt primiți de primar, popă și carduri de curioși.

Grupul de Aviație Maritimă, aflat sub comanda Cdor-ului Maicănescu capătă numele de Flotila de Hidroaviație și activitățile de formare, antrenament și raidurile iau amploare. În formație de 3 Savoia S.59bis amerizează și în largul portului Galați.

Pentru "aptitudinile sale de zbor dovedite în cea mai grea specialitate hidroaviația" primește Virtutea. Aeronautică clasa "Crucea de Aur" de pace. "Este un pilot dotat cu însuşiri sufleteşti rare, cu un caracter ales şi cu bogate cunoştințe profesionale, modest, devotat şi muncitor, contribuind prin munca sa neobişnuită la formarea piloților de hidroaviație."

Flotila se pregătește să primească material volant nou, în octombrie 1931, la Sesto Calende, piloții Cpt. Ioan Stănculescu și Lt. Borcescu fac probele de recepție și omologare. Locotenentul alături de mecanicul de bord Stângaciu acumulează ore de zbor pe Savoia-Marchetti S.56. Este un hidroavion amfibiu și totodată mezinul familiei, cu motorul în stea Walter Venus de 110 c.p. Borcescu întreprinde un raid de probă Sesto-Calende - Veneția însă gerul și motorul care "nu trage" strică planul inițial de transport la Constanța.

În 1932 începe instructajul pe Savoia S62 bis, un "hidrovolante", cu motor de 18 cilindri în W și 750 c.p., elice propulsivă cvadripală, echipat de luptă cu mitralior în turelă mediană.

În august, 2 hidroavioane S62 bis vor pleca din Sesto-Calende la Constanța cu escală la Portorosso, No.V cu pilot Adriano Bacula și mecanic italian și No.VI Gh. Borcescu și mecanic Stângaciu. La Portorosso, pe Adriatică, înainte de decolarea spre patrie, Bacula și Stângaciu fac încercarea de motor a Savoiei No. VI, aeronava suferă o explozie și se aprinde. Lt. mec. ing. Vladimir Stângaciu este accidentat și rămâne 3 luni în spital italian. Și Bacula este rănit și rămâne în Italia. Viața și-o va pierde în 1938 alături de Cpt. Dumitrescu Eugen deasupra Croației la livrarea în România a unui lot de bombardiere Savoia S.M.79.

Borcescu continuă zborul spre țară cu No. V. La Constanța vestile ajunseseră mai repede decât biplanul cu elice propulsivă, Viorica Borcescu crezându-și bărbatul decedat. După 7h15' hidroavionul amerizează pe Sutghiol, alungând jalea familiei. Spre finalul anului face un zbor în dublă cu Cpt. Av. Mihail Pantazi, deținătorul recordului mondial de durată pentru hidroavioane ușoare. Instrucția continuă cu zboruri de noapte cu S.62bis cu grupa de piloți antrenamentişti. La lumina lunii întreprinde o recunoaștere la 60 km în larg, aterizarea se face la oglinda apei. În aprilie este avansat căpitan. În august este detașat în Italia pentru aducerea a încă unui lot de Savoia. Recepționează S.I.A.I Savoia-Marchetti S55 (vezi Modelism nr. 4/2003), aeronave cu o celebritate bine-meritată în epocă. Spre România cu escală la Belgrad zboară însă un mic amfibiu S.56.

De Sfânta Marie 1933 în România se zboară pentru prima dată în patrulă cu frumoasele S55-uri. La 1 Septembrie Gh. Borcescu este numit la comanda noii Escadrile III Bombardament (S.55).

Anul 1934 începe pentru el înaintea deschiderii oficiale a zborului cu o misiune de căutare și salvare. Comandamentul Marinei cere ajutorul Flotilei de Hidroaviație pentru găsirea unui copil de pescar bulgar în largul Cadrilaterului. Savoia S 55 caută vreme de o oră în aria stabilită dar nu găsește nimic și amerizează seara pe Lacul Mangalia. În operațiune este implicat noaptea și contratorpilorul "Mărășești" de la Sulina care cercetează marea agitată cu proiectoarele. A doua zi în zori, S55-ul lui Gh. Borcescu cercetează sistematic din punctul inițial de căutare pe direcția în care a bătut vântul și barca este reperată. Urmează amerizarea, prinderea cu cangea din dotare, zborul cu bătaie din aripi semnalul pentru contratorpilorul Mărășești. La baza hidroaviației copilul Hristu Demiroff este îngrijit de doctor și predat tatălui său. Toate "penele" aviatorului Gh. Borcescu au fost norocoase, una dintre ele este specială. Într-un raid Sulina- Balcic în aprilie 1934, Savoia S55 are pasageri importanți: directorul ziarului Universul și Șeful M.St.Major Gen. Ion Antonescu. La întoarcere indicatorul de presiune ulei indică probleme de motor și forțează amerizarea aproape de plajă.

În august 1934 ia parte la raidul cu S.55 Constanța-Istanbul-Bengazi-Misurata-Tripoli-Malta-Siracusa-Atena-Istanbul-Constanța. A durat 35 ore de zbor la o altitudine maximă de 1500 m. La bord au fost gen. Hențescu, lt. C-dor Stănculescu, lt. Georgescu (Șarpele) și mecanicul de bord Cheloni.

La Școala de Perfecționare de la Buzău obține licența de instructor de zbor pentru aeronava Morane Saulnier 230 apoi Potez XXV. Promovează cursurile de 2 luni ale Școlii de Zbor fără vizibilitate pe MS 230 și Fleet F.10G. Este numit comandantul escadrilei II Vânătoare, redenumită Escadrila Pară. În 1936 Fokker D.11 este încă activ în FAR, cu ele escadrila decolează în formație completă. Este prezent și la intrarea în dotare în 1936 a 2 ultramoderne și elegante aeronave de tipul Miles Nighthawk, monoplan cu aripa jos, cabina de pilotaj închisă și motor în linie Gipsy Six. Cu Nighthawk va întreprinde raiduri în toată țara în calitate de adjutant al Comandantului Forțelor Aeriene Gen. av. Stoicescu.

Se mută la București unde printre alte funcții zboară ca pilot recepționer la Escadrila de Experiențe a MAM (Min. Aerului și Marinei) pentru noile aeronave românești I.A.R. 27, I.A.R. 38 și Nardi. Zboară 12 tipuri de aeronavă printre care Messerschmitt 108 (vezi Modelism 1/1991), Klemm Kl 35, Bücker Jungmann 131. La Flotila Hidroaviației face încercarea și recepția hidroavionului românesc SET 7H.

La școala de pregătire militară a Politehnicii din București, Cpt. Borcescu servește o scurtă vreme ca instructor. Tot în 1937 începe cursurile Școlii Superioare de Război, le va absolvi în 1941. Anul de zbor 1938 debutează în ianuarie, încearcă schiurile de fabricație ICAR pe un Potez XXV. Apoi în martie la Escadrila de Experiențe se antrenează pe PZL-ul P.11f, fabricat în licență la I.A.R. cu motorul Gnohme-Rhone 9K. (vezi Modelism nr 2/2003). Fidel ideii de antrenare periodică pe toate tipurile de avion zburate, Borcescu vizitează Flotila de Hidroaviație. Recepționează S.55 după revizia generală la I.A.R și execută misiuni de lansare porumbei și recunoaștere. În 1939 zboară pentru antrenament Fleet, Nardi și pleacă în raiduri cu Nighthawk. Încearcă și un Henschel 126 de observație al Luftwaffe sau un DH.90 Dragonfly al LARES. Este ridicat în grad de Lt. C-dor. I se ivește o idee: acoperă suprafața unui Nighthawk cu material reflectant. La altitudinile mici în tururi de pistă se obținea efectul unui avion "invizibil". A avut în vedere și reducerea zgomotului prin amestecarea gazelor de evacuare cu aer atmosferic prin tub Venturi. Cu Miles Nighthawk-ul camuflat face 4 zboruri, iar cu eșapamentul modificat încă unul. Nu știm ce s-a ales cu invenția Lt. Cdor Borcescu.

În 1940 în urma unei achiziții secrete, la hidroaviație se recepționau aeronave cu rază lungă de acțiune Cant Z 501. Lt.C-dor Borcescu se întoarce la Flotilă să se antreneze intensiv pe noul tip. Este numit ofițer de Stat Major iar după 22 iunie 1941, începutul războiului, zboară pe bimotor Focke-Wulf 58 ca ofiţer de legătură pe lângă Armata a IV-a. Execută misiuni de legătură în teatrul de operațiuni la Tighina și Tiraspol. La 2 Octombrie, zboară de urgență spre aerodromul Manzar din Basarabia. Aici, IAR-ul 80 nr. 16 pilotat de Slt. Arghir Borcescu din Gr. 8 Vt., Esc.60 este acroșat la sol de nr.29 al Adj. Țifrea Aurel. Se pare că vina principală pentru accident nu ar fi fost a viitorului as aerian Țifrea ci ar fi purtat-o personalul de semnalizare la sol cu fanioane. Adj Av. Dumitru Borcescu se repede spre IAR-ul în flăcări cu muniția explodând, suferă și el arsuri dar își scoate fratele din carlingă. La căpătâiul lui Arghir mumificat în tifon stau cei doi frați. Mariana Drăgescu îl transportă la București cu RWD-13 al Escadrilei Albe, însă moare în aceeași seară.

După prima campanie a războiului, căderea Odessei, Grupurile 6 si 8 Vt. revin în țară pentru refacere. Uzinele IAR-Brașov asigură necesarul și pot livra în plus. În 20 aprilie 1942, după zboruri de acomodare cu IAR-80, Lt. Cdor Borcescu Gheorghe preia comanda nou înființatului Grup 9 Vt IAR-80, destinat protecției capitalei. Zboară cu No. 150 și face trageri la ținta terestră la Pipera și la manșă la aerodromul Mamaia.

Pe aeronavele grupului apare pictat trifoiul cu patru foi, simbolul preferat al comandantului. La sfârșitul de iulie escadrila 52 din cadrul grupului este trimisă la Mamaia în locul esc. 53. Gh. Borcescu rămâne la comandă până în septembrie când este detașat la Flotila de Hidroaviație. Zboară în special hidroavioane Heinkel He 114, adaptate bombardamentului în picaj. În esc. 102 întreprinde misiuni de escortă anti-submarin.

Lacul Sutghiol este folosit și de hidroaviația germană. Istoria Seenotzentralle Schwarzes Meer este tratată în extenso în volumul disponibil la redacție, "Seaplanes over the Black Sea" J.L Roba și C. Crăciunoiu.

Pe 8 octombrie 1942 este invitat de hidroaviația germană la un raid de recunoaștere a coastei de nord a Mării Negre. Raidul de 2100 km, pe parcursul a 33 h, a dus echipajul german și invitatul român până deasupra ținutului Krasnodar, în Caucazul recent cucerit. Aeronava apare în carnetul de zbor ca fiind un Blohm u. Voss cu 6 motoare. Cu 6 motoare poate să fi fost doar BV 222, uriaşul ce poposise la Flotilă şi provocase uimire în 1941.

În martie 1943 este avansat Cpt. Cdor. Printre misiuni de escortă cu Heinkel 114 și Cant, zboară hidroavionul Heinkel 42 de școală cu "eseyaje" pentru trecerea la simplă a elevilor. Cu aceeași aeronavă încearcă și zboruri de noapte. Relațiile bune cu aliații germani îi facilitează un zbor de probă cu trimotorul Dornier Do.24. Zboară și Junkers W 34 absolvind încă o școală de zbor fără vizibilitate la Constanța.

La 1 noiembrie 1943 este numit la comanda Flotilei de Hidroaviație și a Comandamentului Aero Marină. Misiunile de escortă anti-submarin cu Heinkel 114 protejează retragerea din Crimeea, așa-numita operațiune "60 000". Cant-ul Z 501 este sporadic folosit în recunoașteri.

Bombardamentele sovietice asupra portului Constanța au fost ineficiente tot războiul. Însă pe 20 August 1944, în ziua ofensivei terestre sovietice, bombardamentul în picaj cu Petlyakov Pe-2 face ravagii. Sfârșitul este aproape, pe 22 august este ocupat Iașul iar în seara lui 23 August are loc lovitura de stat. Pe 23 august Gheorghe Borcescu zboară pentru ultima oară, carnetul de zbor menționează o neconfirmată deplasare de hidroavioane la Călărași. Pe 24 august, amiralul Horia Macellariu și comandantul german al Mării Negre, viceamiralul Helmuth Brinkmann discută intens. În virtutea camaraderiei de arme dintre foștii aliați și în ciuda ordinelor de la Berlin, germanii se retrag fără schimburi de focuri. Pentru salvarea Constanței, Horia Macellariu va fi răsplătit cu ani grei de lagăr. Pe 25 părăsesc Sutghiolul cu direcția Varna ultimele DO24 și BV 138 ale Seenotbereichskommando 12. Pe 27 august amerizează hidroavionul sovietic MBR 2 având la bord pe comisarul marinei, amiralul Nikolai Gherasimovich Kuznetsov. În ciuda relațiilor cordiale între Kuznetsov și Gh. Borcescu, ocupantul dezarmează personalul român, fură din zestrea unității și preia baza. Flotila de Hidroaviație este nevoită să părăsească lacul Sutghiol, urmând a fi conservată în secret pe lacul Snagov. Gheorghe Borcescu predă comanda flotilei pe 20 noiembrie.

Pentru 2 luni este numit comandantul Școlii de Ofițeri de Aviație. Cu aportul rușilor rămâne fără unele bunuri personale, iar în decembrie 1945 este trecut în rezervă. Lucrează o vreme la uzinele Wolff. Regimul comunist nu îl trimite în lagăre de concentrare. Constrângerile ce vor urma sunt o inițială consemnare la domiciliu cu supravegherea Securității, mica pensie și stigmatul de "origine nesănătoasă" aplicat copiilor. Un posibil indiciu cu privire la blândețea autorităților ar putea fi rolul jucat de fratele cel mai mare, Gen. Stat Major Enache Borcescu. Cu oblăduirea Serviciului de Siguranță al Statului, acesta făcea parte dintr-un grup conspirativ împotriva luptei peste Nistru, a lui Ion Antonescu și pentru recuperarea Ardealului de Nord. În "Communist Terror in Romania", Dennis Deletant, pag. 43, se afirmă că Enache Borcescu ar fi divulgat informații operative celebrului "inginer" Ceaușu, Emil Bodnarenko - Bodnaras. Indiferent de circumstanțele ce l-au salvat de la represiuni, cariera Cpt. Cdor Borcescu sub 3 regi ai României este fără pată: peste 2500 de ore de zbor cu 12 800 aterizări pe 47 tipuri de aeronavă. A fost apreciat de colegi pentru caracterul său modest și vesel iar cei 76 elevi brevetați au remarcat calitățile sale pedagogice.

Pensionat, păstrează nostalgia aviației și își dedică timpul pasiunilor sale: matematica și istoria. La bătrânețe are un gând: să cuprindă istoria omenirii într-un mare atlas pe care îl numește Istoria Universală Schematizată Sistematic. Timp de 8 ani, pe hârtie milimetrică A0, așează laolaltă cronologia tuturor formațiunilor politice cunoscute pe Terra. Lasă nepoților mai multe ediții "spre a fi păstrate și completate".

"La 27 aprilie 1983 Gh. Borcescu s-a îmbarcat pe ultima navă a vieții sale, să o numim Canoniera Lt. Lepri, care este escortată de un hidroavion și au luat largul; nava care-l duce a coborât sub orizontul curb al mării, a rămas în vedere doar catargul cu verga semnalelor de care flutură pavilioanele unui semnal și hidroavionul. Gh. Borcescu ne semnalează "Bun cart înainte". A dispărut și catargul cu semnalul, a dispărut și hidroavionul de escortă. Nu se mai vede nimic iar C-dor-ul Av. Gh. Borcescu sboară în văzduhul Cunoașterii, spre a afla Adevărul !", spune despre Gh. Borcescu c-amiralul (r) Horia Macellariu.

Caracteristici canoniera Grivița: - semnalul distinctiv: PBCL - deplasament: 110 - forța în cai: 180 - lungimea: 30 m - lățimea: 5,15 m - pescaj: 1,80 m - viteza în mile: 9 - an construcție: 1880

Nota: pentru ca modeliștii ce doresc să construiască macheta navei, am rotit verga catargului prova cu cca 60 grade și în vederea de sus putem observa detaliile manevrelor fixe și mobile.

În 1932, la venirea din Italia cu Savoia.

Sus: O fotografie pentru SMP Serviciul Militar de Propagandă reluată și în paginile revistei Aripi Românești, cu decolarea unui avion Cant Z501 în 1941. Colecția autorului.

Jos: Fotografie din albumul comandorului av. Borcescu Gheorghe (ofițerul din mijloc) la bordul unui hidroavion Savoia 55. Pentru a convinge guvernul român să achiziționeze acest avion a sosit la Constanța o escadrilă comandată de faimosul Italo Balbo. Acest a fost primit cu cele mai înalte onoruri la Constanța de către însuși Nicolae Iorga și de către generalul (pe atunci) Ion Antonescu. Au fost achiziționate și s-au dovedit a fi foarte fiabile. Nu au avut niciun accident în toți anii de exploatare și uzinele de la Brașov au fost capabile să reconstruiască cocile avioanelor cu prea multe ore de zbor. Colecția autorului.

Iunie 1929 Cafe-Rosell

Escadrila a-III-a bombardament... "în formă".