ELICOELĂ

Secțiune longitudinală indicând amplasamentul organelor principale Scara 1:10

Denumirea organului 1. Palele sustentatoarelor 2. Moyeul mobil 3. Moyeul fix al sustentatorul 4. Inel de comandă a incidenței 5. Grup demultiplicator etaj 6. Axul de comandă a incidenței 7. Axul transmisie cardan superior 8. Cabana de susținere sustentator 9. Axul de comandă inclinație laterală 10. Axul de comandă inclinație longitudinală 11. Noix intermediar comandă longitudinală 12. Tub comandă inclinație laterală 13. Tub comandă inclinație longitudinală 14. Manșele comandă 15. Axa de comandă gaze 16. Valvă de comandă incidență 17. Pedale ambreiaj

Denumirea organului 18. Pedale comandă pas elice 19. Scaunul 20. Maneta de gaze 21. Tren aterizaj 22. Ventilator aer motor 23. Ax comandă incidență 24. Motor 25. Rezervor esență 26. Rezervor ulei 27. Ambreiaj 28. Grup demultiplicator etaj 29. Grup demultiplicator etaj 30. Ax de transmisie elice 31. Pâlnia laterală fuselaj 32. Elice pas comandat 33. Ampenaj orizontal 34. Ațenzor spate

PRIMELE HIDROAVIOANE ÎN ROMÂNIA Dr. ing. Cristian CRĂCIUNOIU

Dornici să-și justifice stângăciile de pe Dunăre, (dacă 9 monitoare Austro-Ungare au făcut meci nul cu 4 româneşti, cine a câştigat ?), comandanţii Flotilei KuK, cdr. Lucich, dar şi c-am Olaf Wulf au scos câte o istorie a războiului 1916-1918. Nedreptățit într-un mod nejustificat de românii lui, c-amiralul Nicolae Negrescu, fostul comandant al Flotilei Operative de Dunăre, a prezentat rapid punctul de vedere românesc într-o foarte valoroasă lucrare scoasă pe banii lui: Comment on fit la Guerre sur le Danube 1916 1919. Este cunoscut volumul 1, volumul 2 fiind încă sub formă de manuscris.

Amiralul istoriseşte pe larg, cum în noiembrie 1916, fiind la Galați, unul dintre tunurile rămase la bordul crucişătorului Elisabeta (fotografia de jos în dreapta, tribord) comandat de lt. Constantin Tonegaru a doborât un hidroavion german tip Friederichshafen cu nr. de înmatriculare 812. Aveam să regăsesc întâmplător acest hidroavion în lucrarea lui Heinz J.NOWARA "MARINE AIRCRAFT OF THE 1914 - 1918 WAR" şi întreaga istorie a acestor hidroavioane.

Defunctul imperiu Austro Ungar a ținut să-și dezvolte producția proprie de avioane şi a produs sub licență germană diverse tipuri în diverse uzine ce au dat de obicei şi numele: Ungarische Flugzeug Ag. Gesselschaft - UFAG, UCI etc. Întregirea României din 1919 a adus statului român Uzinele ASTRA din Arad, unde se produceau avioane şi hidroavioane Hansa-Brandenburg, UCI (enigmaticele "UTZI" pe care le avuseseră şi românii şi despre care vorbea Vladimir Stangaciu prin 1991, când avea 94 de ani), Friederichshafen FF, Oeffag şi motoare Astra Benz de 150 CP sau 210 CP sau Austro - Daimler !

Uzinele produceau şi automobile, autobuze, drezine şi locomotive de manevră etc. Condițiile materiale foarte bune, lipsa discriminărilor, starea de înflorire a țării, au dus la păstrarea echipelor de proiectare construcție din secțiile fabricii, cât şi a unor mari ingineri cum ar fi Otto Brandenburg, ce lucrase sub directa îndrumarea celebrului Ernst Heikel la cel mai reușit avion al războiului, după unii: Hansa - Brandenburg! Este de fapt primul avion produs în serie de peste 200 aparate în România.

Dar, să revenim la hidroavioanele de pe teritoriul românesc. O istorie a acestei arme la noi ar trebui să înceapă cu prima hidrostație, cea făcută de germani în prima parte a anului 1917 la Babadag, prin detaşarea unor aparate de la Varna. Înainte de căderea Constanței, în port exista o magazie cu efecte și piese de schimb pentru hidroavioane ruseşti Grigorevici G5 monococă, deplasate de la Odesa. Aceasta a fost preluată de nemţi care au adus hidroavioane FF33H&J, utilizate de obicei pentru recunoaştere terestră şi navală.

Există menționate în arhivele româneşti şi câteva misiuni de bombardament nesemnificative asupra unităților navale de la Sulina, Galați şi Brăila. Ulterior la hidrobaza Constanța au fost aduse hidroavioane de producție Austro-Ungară, tip UCI şi Hansa-Brandenburg. Sunt interesante fotografiile cu personalul românesc al Hidroaviației din 1919, ce preluase personalul calificat ce a dorit să-şi continue activitatea sub culorile României, aparatele, dar şi furniturile din hidrobază. Trupa are uniforme şi furnituri rusești, germane, austro-ungare şi desigur româneşti! Se folosea totul. Era normal la sfârşit de război şi suferinţe.

Sus stânga: Hangarul de hidroaviație german din portul Constanţa - 1917. Se observă aparate de culoare deschisă şi altele gri - verde, transferate de la hidrobaza din Varna. Jos stânga: Tunul comandat de lt. C-tin Tonegaru, la bordul crucişătorului ELISABETA; Deasupra: Hidroavionul FF cu nr. 726 transmite un ordin unui submarin în Marea Neagră; Stânga: pentru a evita stațiile goniometrice ruseşti ce localizau de pe atunci navele ce efectuau transmisii radio, mesajele se transmiteau cu hidroaviația către larg şi invers cu porumbei voiajori ! Jos: Şi nemţilor le plăceau fetele frumoase din Constanţa.

Hidroavioanele FF33 erau produse la Flugzeugbau Friedrichshafen G.mbh din Manzell, la circa 10 km de Friederichshafen, lângă lacul Constanța. Aici, în 4 ani de război, au fost construite circa 820 de hidroavioane, dintre care seria FF33 totaliza mai bine de jumătate. În zilele de maximum de producție, la firmă lucrau 3.092 de muncitori! Hidroavioanele reprezentau circa 30 % din producție, restul fiind format din bombardiere bimotoare şi zeppeline! După război s-au mai construit 40 de hidroavioane pentru piscicultură.

General characteristics Crew: 2 Length: 10.22 m (33 ft 6 in) Wingspan: 16.60 m (54 ft 6 in) Height: 3.75 m (12 ft 4 in) Max. takeoff weight: 1,550 kg (3,412 lb) Powerplant: 1 x Benz Bz.III inline engine, 112 kW (150 hp)

Performance Maximum speed: 110 km/h (60 kn, 68 mph) Endurance: 4-5 hours

Armament 8 x 12 kg (26.4 lb) bombs

Plan realizat după originale în 1952 de H. Lobner şi Peter Cooksley

Jos: Atac asupra Sulinei în 1917, efectuat de Escadrilele de la Babadag. Ilustație din presa germană a vremii. Colecţia C. Crăciunoiu